Supraviețuitori români

Supraviețuitorul românesc a început luni seară. Are în spate o istorie grea: formatul american a fost adaptat după un reality-show suedez în anul 2000.

De atunci, emisiunea a ajuns la sezonul 38, iar inovațiile devin obligatorii: anul acesta se vor înfrunta Millenials și Generația X (sau decrețeii, în versiune românească). Aventură naturală, dar și culturală.

Întreg scenariul show-ului trimite la un imaginar nordic/protestant. Părintele cultural al Supraviețuitorului e pe de o parte Evul Mediu, pe de alta Rousseau.

Aruncat în afara civilizației, omul modern revine la sursele naturale de existență/ subzistență. În același timp, asprimea vieții naturale îi sleiește cenzurile sociale, astfel că răutatea sau bunătatea lui funciară vor ieși la iveală. Imaginarul nordic asuma această narațiune, numai că trăim în era televiziunii globale, iar românii nu se deplasează cu reni sau urși.

Așadar, cum se descurcă Supraviețuitorul în România, cu buget de criză? Are un prezentator foarte mișto, inteligent, bun orator, organizat. Dragoș Bucurenci. Concurenții nu se bat pentru un milion de dolari, ca-n SUA, ci pentru 100.000 de euro. Ei sunt ceva mai cool decât protagoniștii altor show-uri de pe insule (ale iubirii, de pildă), dar era păcat, nu-i așa, să n-avem nicio buză siliconată. Avem una și aici: Filipine ca Filipine, dar rămâne și-un pic de Dorobanți. Accentele dau culoare locală sonorului. Ardealul domină de altfel ca loc de origine a candidaților. Vârstele-s echilibrate, dar un pic mai mulți X Generation n-ar fi stricat pentru un show premium.

După Cipru și țarcul din Africa de Sud (precedente show-uri delocalizate), Filipinele apar ca cel mai spectaculos setting al vreunui reality-show românesc gen wild. Filmările sunt meritorii și ele, iar Pro TV știe să-și depășească aici competitorii (vezi și Vocea României versus X Factor). În goana după bani, mi-ar fi plăcut totuși ca indiciile să nu însemne neapărat plasare de produse: e mai puțin excitant să descoperi o tabletă T Mobile într-o cutie de lemn pe o insulă din Filipine. Măcar dacă ar fi fost însoțită de vreo carte a lui Umberto Eco.

Dincolo de detalii, provocarea francizei românești stă exact în felul în care un format boreal poate avea succes la un public austral. Televiziunea comercială n-are vreme să-și educe publicul și nici să-l aștepte, din păcate. Acolo unde prinde Las Fierbinți, e mai greu să supraviețuiești în jungle tropicale. Protagoniștii supraviețuitori au ceva brand, dar par să se simtă mai bine tolăniți pe nisip, în testimoniale, sau cu microfonul prins de costumul de baie, la o bârfă, decât făcând trekking și descoperindu-și tarzanul ascuns. Aceasta va fi, de la bun început, principala problemă a show-ului: convertirea unui protagonist dintr-un tupeist (sub)urban într-un zeu al naturii, o căpetenie teutonă în stare să facă să irumpă viața din piatră seacă. Pe scurt, vom vedea pe parcurs care au fost roadele castingului. Hai cu (supra)viața!

Survivor și supraviețuirea tv

Survivor a debutat pe piața americană în 2000, având la cârmă, printre alții, pe legendarul producător de televiziune Mark Burnett (un tip care are opt premii Emmy pentru emisiuni tv și care l-a lansat pe Donald Trump ca vedetă de reality, prin The Apprentice). La vremea lui a fost o inovație, pentru că aducea pe ecrane resurse de film de acțiune pentru un reality, gen care, de obicei, lucrează cu o schemă redusă de mijloace, de la tehnic la personaje. Cu castinguri atent făcute, un prezentator carismatic și o uriașă mobilizare tehnică (care implica printre altele cablarea pentru sunet și imagine a unui spațiu sălbatic), show-ul a avut audiențe record și a fost nominalizat la aproape orice premiu relevant de televiziune. Primul sezon al seriei s-a  făcut cu o echipă de 75 de oameni. Ultimul, cu o echipă de peste 300.

Rădăcinile show-ului nu sunt însă americane. Britanicul Charlie Parsons a creat formatul în 1994 și a încercat să îl vândă la BBC, fără succes. Totuși, a produs ideea, împreună cu Bob Geldof, activist politic și muzician, și a plasat emisiunea la o televiziune suedeză. Burnett a văzut-o, a achiziționat drepturile de producție și a modificat formatul, făcându-l mai „optimist” și mai „sportiv”, ceea ce a dus la selectarea unui anumit tip de concurent în edițiile americane și cele făcute după tiparul lor. Emisiunea a intrat și în topul Time al celor mai influente producții media, dar și în cel TV Guide, care face clasamentul celor mai entertaining emisiuni de televiziune.

Show-ul românesc are o durată dublă pe ediție față de cel american și episoade duble pe sezon, iar cei 18 concurenți, care au petrecut 44 de zile la tropice, în Filipine, luptă pentru un premiu de 100.000 de euro. Locația de filmare este una în care s-au înregistrat mai multe ediții internaționale ale Survivor, fiind, de fapt, un uriaș platou de filmare în cea mai exotică sălbăticie.

Emisiunea se difuzează lunea și marțea, de la 20:30, pe Pro TV.