Uanderful, un loc unde mâncarea și serviciile sunt la înălţimea designului

Am fost într-un loc despre care vuiește târgul și verdictul e simplu: mâncarea și serviciile sunt la înălţimea designului. Pe Calea Floreasca, în aceeași clădire cu Fratellini, se găsește unul dintre locurile pe care te duci să le vezi și unde nu-ţi displace să fii văzut: se cheamă Uanderful, e văr primar cu Biutiful și cu alte bine-cunoscute localuri din reţea, și, încă de la deschidere, a devenit un reper bucureștean. 

Designul îţi taie respiraţia, e foarte „modernisch”, hexagoanele de pe tavan se pupă cu cele de pe podea, barul care se autointroduce „Discret” e o glumă extrem de izbutită, iar cocktailurile respectând reţetele oricărui mixolog care se dă mare și tare îţi vor insufla curajul de a te face comod într-un amplasament opulent. Apoi vei comanda ceva de mâncare și vei vedea că preţurile nu curentează – desigur, afară de cazul în care ai venit până aici doar ca să tragi de un pai înmuiat în apă plată cu lămâie. „Scorurile” respectă standardul zonei, care e perfectă, și al lanţului de așezăminte gastronomice și de party pe care nu e bucureștean pus pe ieșeală să nu le cunoască.

Clienţii de aici sunt îndemnaţi așa: „Stimată doamnă și stimate domn, puteţi să vă lăsaţi hainele la garderobă, dar e obligatoriu să vă lăsaţi grijile la intrare. Vă sfătuim să luaţi o pauză de la Wi-Fi, telefoane și internet; e un cadou pe care vi-l faceţi voi vouă. Cât sunteţi la Uanderful, rezervaţi-vă o clipă pentru voi, bucuraţi-vă de o experienţă minunată alături de familie, prieteni și de noi. După ce v-aţi instalat, lăsaţi povestea Uanderful să înceapă.”

Așa am făcut. Și mi-am pus în cap să vă recomand niște creveţi Tiger cu supă de cocos şi lemongrass, preparaţi ca-n Thailanda și cred că sunt aduși chiar de acolo – e adevărat că se găsesc și mai aproape, în Marea Irlandei, dar n-au nici savoarea celor asiatici și, cinstit vorbind, nici nu sunt atât de cumsecade la preţ! Nu vreau să par mai rafinat decât sunt, dar data viitoare nu mă voi abţine de la niște costiţe marinate și caramelizate cu lime, am văzut în farfuria altcuiva de la o masă vecină. Știu că nu se cuvine să te holbezi în farfuria altuia, dar ochii văd, stomacul cere!

Deserturi 
La masa la care am fost, la sfârșitul lui 2016, în zilele alea de Sărbătoare care toate seamănă între ele, vulcanul de ciocolată a fost cel mai popular desert. Sincer, ochisem un ștrudel de mere cu sos de vanilie şi îngheţată, ca să-mi amintesc de Landtmann Cafe din Viena și de Concertul de Anul Nou (v-am povestit cum am fost cândva la Musikverein? Da, a fost superb!). Însă mi-au clipit din meniu Găluşte cu prune în stilul Uanderful. Trebuie să știţi despre mine că sunt „gălușcar”, în copilărie, la bunici, „rădeam” și 10 găluște cu prune la masă, plus „puţucile” aferente(așa li se zicea chestiilor din același aluat servite cu găluștele). Așa că m-am repezitasupra găluștelor de la Uanderful și le-am găsit cel puţin acceptabile: în copilărie, cu siguranţă m-ar fi fascinat să fie prunele mai mari decât găluștele în farfurie!

Ce-am băut
Găsești aici o listă stimabilă de vinuri, din care am ales și savurat un „2015 DAVINO DOMAINE CEPTURA BLANC D.O.C.” de Dealu Mare, care te răsfaţă cu struguri Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Riesling. Sec și savuros, cerând mereu apă alături, ca să nu se înmoaie picioarele, vinul m-a cucerit. Așa că am uitat să mai cer un cocktail Hugo, așa cum îmi propusesem înainte să vin, fiindcă am auzit că oamenii ăia pun suflet la preparare. Or, ăsta e un ingredient cel puţin la fel de important precum frunzuliţele de izmă proaspătă!