La Provenţa din Iancului

Am descoperit relativ recent restaurantul Provence Iancului, un loc decent, cu meniu a la carte diversificat, din bucătăria autohtonă și internaţională. Dacă faci abstracţie de mașinile parcate și poţi vedea cu ochii minţii artera pe care treceau odinioară târgoveţii în drumul lor spre oborul în care se strângeau descendenţii ciobanului Bucur, vei avea altă perspectivă asupra zonei în care clădirea ce adăpostește acum acest restaurant face, din fericire, notă discordantă cu monotonia blocurilor.

De ce îi spune Iancului e limpede, însă denumirea ce omagiază regiunea Provenţa din sud-estul Franţei bag sama că e pur generică. Să nu vă așteptaţi să găsiţi „bouillabaisse” ca la mama lui, cu sosul acela ruginiu în care plutesc crutoane și cu aroma îmbietoare de usturoi ce dezmiardă peștii prinși de pescarii provensali, pe Avrig 76: selecţia din meniul preparatelor din pește e destul de comună. Așteptaţi-vă, în schimb, la un local în care mâncarea e bine făcută, iar serviciile n-au cusur, ceea ce n-o fi mare scofală în acest mileniu, dar nici nu e chiar la tot pasul în Bucureștiul nostru iubit. E un restaurant pentru toată familia, ba chiar și pentru toată firma, a cărui terasă te îmbie să-i treci pragul și să zăbovești după pofta inimii în această mică oază strecurată printre betoane. 

Bruschete

Într-o metropolă în care fine diningul începe să fie la tot mai mare preţuire, îmi place să testez preparate, le-aș zice, aproape banale, din simplul motiv că acestea dau întreaga măsură a capacităţii Chef-ului – am cunoscut destui experţi care spun că bucătarul veritabil nu e doar acela care-ţi face într-o după-amiază un preparat sofisticat din care iei două furculiţe, ci și cel care se ţine de reţetă și-ţi pune în farfurie un fel de mâncare simplu, cu gustul original. N-o fi mare filosofie să pregătești o bruschetta, dar dacă pui suflet, micile felii de pâine prăjite pot avea savoarea pe care o scontai. Busuiocul proaspăt, roșiile gustoase, usturoiul bine dozat pot face din acest antipasto după care se dau în vânt meridionalii un început agreabil și săţios de masă.

Cremă de broccoli

Supa-cremă de broccoli e alt preparat ușor de făcut, dar nu atât de ușor de nimerit. Personal, o consider o mâncare ce poate ţin loc și de aperitiv. Dacă mă întrebaţi, aș îmbogăţi până și reţeta lui Jamie Oliver, care folosește un căţel de usturoi (eu aș pune doi, altfel chiar mi se pare o mâncare pentru bebeluși). Am încercat cândva și varianta vegană, fără ricotta, adică în care sortimentele de brânză rasă sunt înlocuite cu lapte de soia, nu e rea, dar nici vreo strălucire. La Provence Iancului, crema de broccoli e pur și simplu onestă, ceea ce, iarăși, nu-i puţin.

Escalop de porc cu ciuperci

La restaurantul Provence Iancului, escalopul de porc cu ciuperci e făcut cu file de porc, ciuperci (doh!), vin și suc de roșii. Simplu și de efect, dacă ţi-ai propus un fel suculent, care nu pică greu la stomac, deși e făcut din porc, și care te duce cu gândul la escalopul originar din nord-vestul Franţei (e drept că bucăţelele de carne atent tăiate erau, în reţetele din veacul al XVII-lea, din viţel, dar obiceiul s-a pierdut în negura vremurilor).