Olimpiada și românii

Acum, că tocmai am trecut pe lângă un autocar Atlassib Suceava-Porto Vecchio, m-am liniștit: românii orișiunde cresc, spori sunt destui, se prind repede. Confirmarea mă duce la două idei disparate, pe care o să le înnod mai departe. Prima. De aici, din sudul Corsicii, mă frământă o întrebare – cum făcea în anii '60 Ecaterina Oproiu, prima noastră cronicară TV, Grigorele meu Ureche adică, când avea de scris despre o emisiune în timp ce se afla, de pildă, la Cannes (că știu că n-a ratat nicio ediție)? Cum făcea, cum nu făcea, rămâne un model de urmat, îmi spun. Așadar.

A doua. Față de alte ediții, deși românii cresc pretutindeni, România aduce la JO 2016 noutăți în contumacie – fără echipe de gimnastică; pe scurt, mare discreție, dacă vreți să fiu elegant. Vestea bună nu poate veni din sport. Ea însă vine de la cel mai mare show de televiziune din 1960 încoace, de când datează prima ediție televizată a JO, cea de la Roma. Dacă lăsăm la o parte deschiderea, ea însăși cauza unei nopți albe în Europa fanilor, Olimpiada de la Rio remodelează privitul la televizor atât în raport cu un concurs inter-țări, cât și cu un turneu de fotbal. În primul rând, diversitatea practicilor sportive, cu tot ritualul însoțitor: turnir al sporturilor și nu (doar) competiție internațională. Televiziunea funcționează aici, dacă are logistică bună, ca un dispozitiv antropologic: prezintă și explică sporturile, oamenii și istoria lor; denunță prejudecata ierarhiei – și aici sportul a avut mereu un cuvânt greu de spus, cele mai bogate țări nu dau neapărat cei mai buni sportivi în toate sporturile; trece în revistă lumea prin unul dintre ultimele „universale practice” în care diversitatea nu s-a topit încă, sportul.

În al doilea rând, patima provocată de fotbal și întreținută cu prea mulți bani se lasă înlocuită de bucurii de nișă – comunitățile de fani se veselesc pentru puțin, țările își descoperă eroi neștiuți, iar insistența cu care fotbalul își devorează și slăvește protagoniștii dispare în favoarea plăcerii inteligente oferite de comentarii tehnice și istorii personale. De pildă: rugby feminin în 7.

În al treilea rând, la olimpiadă dispare rațiunea rece a programming-ului. Întrecerile se desfășoară de dimineața până seara, nu se pretind în mod arogant spectacol. Relația dintre spectator și televiziune se duce cu câțiva pași în urmă, înspre vremea în care televiziunea pretindea la rândul ei timpul oamenilor, nu doar li-l oferea – trebuie să-ți faci programul în așa fel încât să vezi un anumit sport (e mereu cazul boxului, Formulei 1, tenisului).

Un cuvânt despre JO 2016 în România. După ce guvernul i-a arătat pisica și a lăsat-o fără Eurovision și fără France 2016, în nețărmurita-i generozitate, i-a dat bani ca să poată transmite JO de la Rio. Poate că-i bine, crede guvernul. Care guvern știa că Eurovisionul ține doar o seară și că fotbalul din Franța putea fi văzut oricum la alte canale. Sigur, e bine că TVR poate difuza Jocurile. Ceea ce-i rău, însă, e că TVR se află la cheremul politicului exact ca înainte de 1989. Politica românească de acum e mai puțin absurdă decât era mintea lui Ceaușescu în anii 1980, convin asta. Dar puterea politicului asupra televiziunii publice din România e la fel de mare, ceea ce-i revoltător.

Olimpiada la tv

VINERI
Ora 12:00 Rezumat
14:30-19:00 Canotaj și atletism
20:40 Handbal feminin, România-Spania

SÂMBĂTĂ
Ora 22:00 Tenis, baschet, atletism

DUMINICĂ
14:30 Canotaj, calificări
15:30 Handbal feminin și tenis de masă
22:00 Spadă și tenis de masă

LUNI
15:30 Atletism
20:00 Gimnastică, lupte (box), baschet, atletism

MARȚI
04:00 Baschet masculin
15:30 Atletism
20:00 Gimnastică
23:00 Handbal feminin și haltere