Stare de Waha, locul unde te deconectezi

Treci de Chichiș, Sfântu Gheorghe (cel de la munte), Malnaș și la Micfălau faci o stângă: acolo încep serpentinele. Îți croiești drum prin pădure – când asfalt, când piatră cubică –, iar în jurul tău e liniștea tuturor mestecenilor: „Ai văzut că-n pădurea asta copacii au ochi?” Lași în urmă drumul împădurit și oprești când în dreapta drumului se ivește curtea aparent abandonată a restaurantului Murgo, străjuită de o poartă sculptată din lemn, semi-mistică, semi-melancolică. Aici poți să te oprești să respiri un pic, în fața ta e un screensaver Windows original, doar că are și pădurici. Aproape ai ajuns.

Locul Waha e semnalat doar de un W mare din lemne legate între ele, care marchează drumulețul final, cel care duce la pădurea fără nume. O iei în sus – deja nu mai e chiar drum, e mai mult o potecă lată și bătută, mai prinzi câte o piatră, mai aluneci într-un șanț. Până să intri de tot mai trebuie să te confrunți cu oamenii de la security și cu păzitorii listelor de la intrare, care îți dau brățara, te recunosc sau nu de pe Facebook și-ți dau sticluța pe care o vei folosi drept scrumieră pentru câteva zile.

Abia de aici încolo vei parca mașina și-ți vei lua catrafusele – cort, izoprene, saltele, pături, saci de dormit, apă plată, d-ale gurii, bocanci, pelerină de ploaie – ca să intri cu ele la Waha. Fără acest ritual pe măsura celui la care este supus eroul în basme, probabil că Waha nu ar fi la fel. Fără suspiciunea de a te fi rătăcit pe drumurile golașe ale Covasnei, căscând gura pe geam, fără frica de oamenii de la security (la ce cantitate se referă oare când întreabă Aveți alcool în mașină? Sau droguri?) sau de cei la intrare, care nu te regăsesc pe liste (Budrugeac, cu B!), fără a-ți avertiza de multe ori părinții și prietenii înainte (vedeți că de la ora X nu mai am semnal! Deloc! Până luni!), probabil că nu te-ai relaxa deodată, total, în momentul în care se deschide în fața ta valea unde o să țopăi preț de 3 zile. 

N-aș ști de la ce vine numele Waha, și nici nu am avut curiozitatea să întreb organizatorii. Cumva, mi se pare self explanatory – văd perfect „Stare de Waha” scris pe un tricou. Într-un dicționar urban oarecare, WAH e acronimul de la Working At Home, ceea ce, între noi fie vorba, este fix contrariul de ce se-ntâmplă la Festival. Nu lucrezi, nu ești acasă și, mai ales, nu mai ești conectat la acasă. Ce ți se pune la dispoziție la Waha este, în afară de muzică și camping, șansa să te deconectezi. Toți ceilalți din jurul tău sunt deconectați de lumile lor de „acasă”, ca și tine. Poți să interacționezi sau nu cu ei, asta e la latitudinea ta, dar n-ai cum să nu simți că ești una dintre frunzele dintr-un copac mare de tot.

Nu ai „ceva” de făcut propriu-zis la Waha. Pentru cei în stadiu avansat de fomo, anul acesta la Waha unul dintre arhitecții scenelor a făcut și o roată a norocului pe care s-o învârți să vezi unde să mergi atunci când nu mai știai unde. Pentru cei care nu au văzut roata, asta înseamnă că poți să faci scene hoping, cu dans unde îți place ție, trecând de la deep la psy la live, poate un pic de jam, poate niște somn la umbră la chill, sau poți să stai contemplativ la umbra unui copac, privind vacile păscând. Să mergi la cort să dormi, să cobori până la râu, să te dai cu canoe (o fi făcut cineva asta?) sau, dacă aluneci cumva într-o stare de ce fac cu viața mea, nu ar risca să iei un sac de gunoi și să aduni ce mai rămâne, s-ar putea să te împace cu tine însuți. Principiul e du-te unde o simți, nu e sigur că vei întâlni ce cauți, dar s-ar putea să dai de ce-ți trebuie.

Drogurile. Elefantul din cameră când vine vorba de Waha, sau de alte festivaluri de gen, cărora toată lumea le pune eticheta de „festivaluri de drogălăi sau drogăngeală”, după caz (în afară de ai mei, pot doar să sper). Ei bine, am avut plăcerea să mă conving în al doilea an de Waha că starea de bine a oamenilor NU ține de acest consum. Sigur că atunci când vezi un băiat la bustul gol lipit de o boxă de la psy, luânduși- o maxim la „creiereală”, toate șansele sunt să fi luat ceva înainte. Dar nimfa despleticită în rochie cu flori care face salutul soarelui la aceeași scenă de psy s-ar putea să nu fi luat chiar nimic (și nu a luat, c-am întrebat-o). Nu știu dacă e vorba de contagiune aici, de o stare de spirit care se plimbă dintr-unul într-altul, dar la micul meu sondaj informal printre oamenii cu care m-am mai întâlnit pe acolo mai bine de o treime nu se atinseseră de nimic.

În orice caz, pentru cei mai ipohondri sau mai temători, e bine de știut că nu-ți va băga nimeni drogul pe gât la Waha. Așa cum nici nu se va da nimeni la tine, pentru că starea de feelingeală comună are foarte puțin a face cu sexul. „Nu există agățat la Waha. Toată lumea e prea happy ca să mai aibă chef de așa ceva”, mi-a zis o prietenă. M-am gândit un pic și, în ciuda convingerii mele că nu există să nu ai chef să flirtezi, mai ales vara, mi-am dat seama că, dacă e un loc pe lume unde se poate întâmpla asta, ei bine aici este. Gagica cu zâmbet șăgalnic care se întinde pe iarbă lângă tine și-ți întinde un cui nu se dă la tine. La fel nici tipul care îți dă din sticla lui de apă, fără să i-o ceri, doar pentru că te vede cu limba scoasă. Oamenii sunt happy, drăguți și vor să împartă și cu tine asta. E ca la „Piua!”, ești pe pauză, și deseori tocmai pe pauză se-ntâmplă lucrurile.

Am auzit că poți să ai și revelații la Waha. Spirituale, schimbări de perspectivă sau de viață. Am avut și eu una, dar nu știu în ce categorie s-o încadrez. Întinsă la umbra copacului fetelor de la Vagenta, în care erau prinse panglici lungi albe care îmi tot mângâiau fața, uitându-mă atent în jur, am zis: „Tocmai am avut revelația că pământul chiar E rotund.”

EȘTI MATERIAL DE WAHA

- Crezi în zicala „sharing is caring”
- Ești curio(a)s(ă) din fire
- Te plângi tot anul că nu ai unde să dansezi
- Îți plac oamenii
- Ți se îmbujorează tot sufletul când ajungi într-o pădure frumoasă

NU EȘTI MATERIAL DE WAHA DACĂ…

- Ți-e insuportabilă ideea de cort / dușuri scoțiene exhibiționiste / toi toiuri
- Minimalele ți se pare că sună ca un RMN sau în cel mai bun caz ca alarma ta de la mașină
- Ești pus(ă) pe agățat
- Ești dependent(ă) de Pokemon Go
- Nu știi ce-i frumos pe lume

Fotografii de Andreea Retinschi