Cum am fost un autor de duzina (32)

Cum am fost un autor de duzina (32)

In zori ne-am regasit in hol, latiti pe fotolii si cu gentile de umar alaturi, Agop si cu mine, asteptind eternul microbuz care ne ducea la gara. Aveam sa ne-ndreptam spre Bordeaux, nume de interesanta rezonanta, care nici el insa, in halul in care ne gaseam, nu ne mai spunea cit ne-ar fi spus cu alta ocazie. In timp ce-o asteptam pe Laure, simpatica traducatoare din romana care avea sa ne-nsoteasca, Agop, care nu degeaba e poreclit in mediile literare "baba circotasa", a avut timp, ursuz de la trezitul de dimineata, sa mai execute citiva amici, dupa principiul croitorasului cel viteaz: Sapte dintr-o lovitura! Pentru mine, Agopian e un etern prilej de jubilatie: alaturi de el ma simt si eu un ins de inaltime medie! 

Si in armata ma afisam, din acelasi motiv, cu incheietorul de pluton, un oltean numit Prodan si nu stiu mai cum, care, la cei un metru si patruzeci si noua ai lui, era cel mai mic soldat din armata romana. Va imaginati ce bucurie era sa vad un tip cu un cap mai mic decit mine, eu, care sint mai totdeauna cu un cap mai mic decit cel cu care vorbesc... Prodan asta umblase cu pile sa-l primeasca in armata, intr-o perioada cind ceilalti nu mai stiau cum sa scape de ea. Mituise comisia de medici ca sa-l declare apt, pentru ca la el in sat era mare rusine sa nu te ia in armata. Ce-ar fi zis fetele? Afurisitul primea, de altfel, scrisori de la trei gagici, agramate si pasionate toate trei, dintre care pe doua le-a plasat altor camarazi. Cea care-i ramasese lui si care-i scria pe hirtie parfumata era si mai marunta decit el, aproape neverosimil de micuta. Cum se plimbau de mina, duminicile, prin unitatea militara, pareau un cuplu de gainuse pitice multumite de sine. 

Cu Agop era la fel. Autorul mic de stat, dar mare la sfat, cu o mustata care-l transforma intr-un fel de Marquez miniatural (l-am vazut si fara ea, ba chiar, la un moment dat, cu o total neinspirata barba din care abia de se mai vedea), raspindea, din acest motiv dar si din altele, un aer de buna dispozitie. Fireste, daca nu te-njura. Din fericire, cum am mai spus-o, noi doi ne respectam, caci, orice s-ar zice, eram pina la urma din grupa mare a literaturii romane... N-o sa uit niciodata, apropo de asta, o replica pe care-am auzit-o cu urechile mele pe cind stateam in sala supraaglomerata de la Onesti, unde se tineau pe vremuri "Zilele culturii calinesciene". La doi pasi de mine erau Nichita Stanescu si Sorescu, nimeriti, se pare, prima data fata-n fata de cind Sorescu scrisese foarte ironic si acid despre "Epica Magna": spusese despre coperta ei ca e ca o cutie de bomboane, iar continutul - asisderea. Iar acum Nichita il prinsese de brat si-i zicea: "Bai Marine, am ajuns noi sa ne-njuram intre noi, bre? Noi, care putem sa ne c... in ea de literatura romana?" 

Ce-a raspuns Sorescu la asta? Se vede ca nu l-ati cunoscut. Sorescu nu vorbea, ci biiguia, era cu neputinta sa-l intelegi. Cred ca de-asta si scria literatura, ca sa poata spune si el ceva, cit de cit... In fine, a venit Laure si, formatia fiind completa, ne-am imbarcat in microbuz. Parisul, neschimbat din vremea lui Utrillo si melancolizat de fulguiala ce estompa putin cladirile masive, identice, retezate la al cincilea etaj, sticlea la dreapta si la stinga noastra in cite-o raza de soare. Cunosteam binisor orasul din 1990, cind am primit si eu bursa de o luna de care beneficiasera, in euforia revolutiei, destui autori romani. Ne nimeriseram atunci in plina vara pariziana si locuiseram mai intii la o cunostinta linga faimoasa rue Mouffetard (unde a trebuit sa avem grija de uriasul motan cenusiu al gazdei, prost obisnuit sa stea cocotat pe masa), iar apoi pe Avenue de Suffren, in fastuoasa resedinta a atasatului cultural al nostru la Paris, domnul Ion Pop, care tocmai isi facea vacanta in Romania. 

Timp de o luna, pe vremea cea mai frumoasa imaginabil, hoinariseram prin Paris, intrind si iesind din metrou, ca intr-un joc video, si descoperind mereu alt loc binestiut din carti si din albume. Si acum nume ca Mairie de Montreuil, Porte d'Orleans, Bobigny, Billancourt, Pont de Sevres si celelalte statii terminale suna magic pentru mine. Ieseam cind pe cheiul Senei, cind la Sacre Coeur, la Halles, linga centrul Pompidou, in pitorescul Marne, mergeam la muzee si devastam Tatou-urile, luam la rind buchinistii, cumparam baghete si le rontaiam pe strazi... Niciodata nu mai fuseseram atit de liberi si atit de uimiti de tot ce era-n jur. Am fi sperat noi vreodata sa vedem Sorbona, bulevardul Saint-Michel, Opera si Louvre-ul? Dar in afara de ele mai era ceva, era atmosfera fiecarui colt de strada, a cafenelelor cu scaune scoase pe trotuar, mireasma de homar si urina a ulitelor dosnice, somalezii care vindeau genti de piele, fugariti de politie dintr-un loc in altul... Cind buna mea prietena Magda s-a stabilit a Paris am fost fericit pentru ea. Ma bucur, de fapt, pentru fiecare ins care a ales sa traiasca in locuri uimitoare, de o inepuizabila frumusete, ca Parisul, Londra, Viena sau San Francisco, lasindu-ne pe noi sa ne purtam crucea bucuresteana. 

Cita dreptate are Kundera cind scrie ca viata e in alta parte... La gara, ne-am suit intr-un TGV alb stralucitor, cu ferestre opace, care ne-a purtat prin periferii pitoresti pina am iesit in cimp deschis. Am mers cu Agop la bar si, cu sticlele de bere in miini, ne-am pus pe palavrageala despre carti si oameni. in interior, trenurile astea tubulare sint grijuliu insonorizate, asa ca te poti auzi gindind. Curind am fost la Bordeaux, despre care stiam doar ca e numele unui vin, dupa cum fluviul pe care e asezat, Garonne, imi evoca un vermut banal. Habar n-am avut ce splendoare arhitectonica era orasu-asta, in care o data ma voi intoarce. O singura zi, fireste, blocata si ea in hotel si-n restaurant (ca in mai toate etapele turneului astuia obositor) n-a fost suficienta pentru, de fapt, nimic. 

Am umblat pe strazi, am descoperit Catedrala Saint-Pierre, ne-am minunat de enorma cladire a Bursei si-am esuat pe cheiul Garonnei, cu o priveliste incredibila de fluviu-estuar, unde-am facut citeva poze. intr-una din ele, Agop e asezat, singur, pe o piatra, in fata marelui fluviu. Ne-am reintors in oras si-n cele din urma am descoperit libraria in care aveam sa citim. intr-o vitrina erau frumos asezate citeva carti romanesti, intre care si romanul meu nou-aparut, cu o foarte flatanta prezentare pe o fila asezata alaturi. Stiam ca amenajarea asta nu fusese ieri si-avea sa dispara miine, si totusi nu mi-am putut stapini un fior, ba chiar i-am tras si o poza. Ce trista e soarta scriitorilor romani: ciudatenii nici macar interesante, venite dintr-un spatiu total ignorat, dintr-o tara fara identitate, fara istorie, fara nimic de asteptat de la ea si de la cei ce-o locuiesc. Dar asta e o veche poveste...

Comentarii

Cele mai citite

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie

Promo

Philips OLED 803 duce Philips TV pe noi culmi

Philips OLED 803 duce Philips TV pe noi culmi

Lupta cu kilogramele are două obiective, să pierzi grăsime și să rămâi sănătos

Lupta cu kilogramele are două obiective, să pierzi grăsime și să rămâi sănătos

Hola, yo me llamo...MINELLI

Hola, yo me llamo...MINELLI

Libertatea vacanței, acum și în oraș

Libertatea vacanței, acum și în oraș

Mix & Match & Style

Mix & Match & Style

Childish Gambino și carul alegoric

Childish Gambino și carul alegoric

Petrecerea de lansare Șapte Seri Trends 11 ediția de vară

Petrecerea de lansare Șapte Seri Trends 11 ediția de vară

Mix your drink cu Ștefan Ciobotaru

Mix your drink cu Ștefan Ciobotaru

Mai multe

Mix your drink cu Ștefan Ciobotaru

Mix your drink cu Ștefan Ciobotaru

World Class deschide un nou club în Chitila

World Class deschide un nou club în Chitila

Petrecerea de lansare Șapte Seri Trends 11 ediția de vară

Petrecerea de lansare Șapte Seri Trends 11 ediția de vară

Ședință foto cu actorii vocilor din The Lion King

Ședință foto cu actorii vocilor din The Lion King

Disney lansează UN NOU trailer pentru Maleficent: Mistress of Evil

Disney lansează UN NOU trailer pentru Maleficent: Mistress of Evil