București din capul tău! Punctele de reper în centrul Capitalei

București din capul tău! Punctele de reper în centrul Capitalei

Cum arată Bucureștiul, nu cel real, ci cel din mintea noastră? Ce numim centru? Dar periferie? De ce locuri ne e frică? Cât de întins este de fapt el? Sunt întrebări care au un răspuns în rândurile de mai jos.  


MEDALION DESPRE HARTA FRICII
Iată ce se întâmplă atunci când întrebi locuitorii orașului cât de în siguranță se simt în anumite locuri. Fie că e vorba despre experiențe proprii, fie că sunt influențați de media și de stereotipuri, bucureștenii împart orașul în zone sigure (verzi) și nesigure (roșii).


Ce răspundeți când cineva vă întreabă unde locuiți? Foarte probabil, veți începe cu un nume de cartier. De ce? Cartierele nu există oficial, nu sunt trecute în cartea voastră de identitate și nimeni nu poate spune clar până unde se întinde fiecare. Pe de altă parte, există în mod oficial șase sectoare ale capitalei, pe care nimeni nu le folosește ca reper spațial, ci doar ca final de adresă oficială, când trimiteți ceva prin poștă sau curier.

Ați fost vreodată întrebat de un vizitator unde este centrul Bucureștiului? Ce i-ați răspuns? În mod sigur, nu există un centru oficial sau o zonă cu care toată lumea să fie de acord că este singurul centru. Vi s-a întâmplat vreodată să ajungeți acasă după serviciu sau școală și să nu vă aduceți aminte detalii despre drum? Dar să parcurgeți o distanță care să pară mai lungă la dus decât la întoarcere? De ce credeți că același spațiu fizic poate însemna pentru noi lucruri diferite, în funcție de moment, de individ sau de starea noastră fizică și psihică?

Unii oameni de știință și-au pus aceleași întrebări și au încercat să studieze acest fenomen al locurilor văzute de oameni, altele decât cele oficiale. Unele răspunsuri le poate da geografia. Da, geografia aceea pe care am făcut-o cu toții în școală înseamnă mai mult decât munți, ape, state și număr de locuitori! De fapt, există o serie întreagă de discipline numite geografii ale minții, care se preocupă de un altfel de spațiu, acela din capul fiecăruia dintre noi.

Acest spațiu mental este în centrul unei discipline noi, numită Geografie Mentală, ideea ei principală fiind aceea că noi nu ne raportăm la spațiul real, ci la un spațiu perceput, neoficial, personal, unic, pe care-l construim cu ajutorul simțurilor, al gândirii și al imaginației.


TIPURI DE SPAȚII DIN MINTEA NOASTRĂ
Geografia mentală încearcă să arunce o ocheadă în mentalul bucureștean, cu limitările care există, și să surprindă modul în care Bucureștiul se reflectă în mintea fiecăruia dintre noi.

Concret, am identificat trei feluri în care gândim spațiul, care se suprapun și se întrepătrund, dar care ne fac să înțelegem mai ușor percepția asupra spațiului.

Primul palier se referă la ceva ce este atât de comun, încât a devenit de la sine înțeles – situarea în spațiu sau „propriocepția”. Fiecare dintre voi, oriunde ar fi în oraș, știe unde să se ducă pentru a ajunge acasă. Nu aveți întotdeauna o hartă la voi pe care să vă uitați permanent, dar aveți una în mintea voastră, o hartă mentală. Aceasta are o utilitate imediată și este folosită pentru deplasarea în spațiu, cu atât mai folositoare este într-un spațiu urban.

Când anumite trasee sunt repetate foarte des de către un individ, harta mentală se transformă dintr- o reprezentare într-un concept mental, adică se automatizează. La un moment dat, strada pe care mergeam eu spre metrou s-a blocat pentru niște lucrări. Deși știam că nu mai trebuie să merg pe acolo și că trebuie să ocolesc pe altă stradă, mi s-a-ntâmplat de cel puțin trei ori să mă trezesc cu nasul în gardul șantierului. Conceptul meu mental al traseului mă trimitea pe același drum pe pilot automat. Aceste concepte se pot schimba, dar mai greu, după o experiență repetată.

Însă spațiul nu este doar un labirint prin care oamenii trebuie să găsească drumul potrivit, ci este încărcat cu semnificații, mai puternice sau mai slabe, mai multe sau mai puține. Al doilea palier de percepție, numit „atributiv”, este legat de valorile mentale ale spațiilor percepute, odată cunoscut un spațiu capătă anumite însușiri în mintea fiecăruia.

Fiecare om are o împărțire teritorială proprie, folosind criterii personale dintre cele mai diverse. Știm despre o anumită zonă că este „frumoasă”, avem impresia despre un cartier că este „periculos”, toate aceste valori acordate spațiului se acumulează în mental în urma experiențelor noastre, ale cunoscuților sau prin influența media. În prezent, media (în special televiziunea) este principalul formator de păreri ale indivizilor despre locuri pe care nu le-au văzut în mod direct.

Uneori limitele spaţiilor sunt împărtăşite de oamenii aflaţi în aceeaşi categorie socio- profesională, în timp ce majoritatea nu le percepe. Un exemplu ar fi teritoriile grupurilor interlope (găştilor) dintr-un anumit oraş sau ale suporterilor echipelor de fotbal, teritorii ale căror limite nu sunt observabile pentru ceilalţi cetăţeni.

Valoarea spațiilor poate, în unele cazuri, să depășească o simplă calitate informativă și utilă orientării și deplasării, ea poate trece în domeniul afectivului, în momentul în care cineva vibrează emoțional la contactul (fizic sau mental) cu un anumit spațiu. Acel loc poate avea semnificații personale, simbolice, iar subiectul percepției este profund marcat de acest lucru, reprezentările sale fiind puternic influențate emoțional, lucru care face obiectul nivelului afectiv. Exemplele variază de la ulița copilăriei sau bătătorul de covoare din spatele blocului la locul unde am pupat-o pe Mimi. Nivelul afectiv este de obicei personal sau restrâns la un grup mic de persoane. Există însă cazuri când cineva poate vibra afectiv în legătură cu un loc din empatie, deși nu el a trăit experiența, ci o altă persoană care i-a transmis-o. De exemplu, sentimentele cuiva care nu a participat la revoluție, dar care, trecând prin fața fostului CC, își aduce aminte de ce i-a povestit un apropiat care a fost
atunci acolo și, poate, chiar a murit acolo.


În plus față de aceste paliere, vă propun un al patrulea: cel imaginativ. Acesta nu este unul strict al percepției, ci trece în domeniul imaginației. Motivul pentru care palierul imaginativ ar putea fi catalogat printre nivelurile percepției este faptul că imaginația nu se construiește în absența oricărui stimul. Ea are la bază informațiile percepției, iar studiile din domeniul geografiei imaginative subliniază acest lucru.

Gândiți-vă la modul în care Transilvania este percepută de către americani sau la locuri fantastice care există numai în literatură sau în basme. Tărâmul de Mijloc al lui Tolkien sau ținutul de peste mări și țări sunt spații care există numai la nivel imaginativ, deși uneori au foarte multe detalii geografice. Transilvania are valențe literare, fantastice suprapuse peste un teritoriu real. Acest lucru face ca anumite trăsături imaginative să fie preluate din fantastic și proiectate peste realitate. Rezultatul este o percepție particulară și ambiguă. Îmi mărturisea un prieten britanic că a fost foarte surprins când a descoperit într-un atlas că Transilvania chiar există.

În continuare vom vedea câteva studii asupra Bucureștiului din capul unora dintre locuitorii săi, studii în care cu siguranță vă veți regăsi și propriile percepții despre oraș.


UNDE ESTE CENTRUL BUCUREȘTIULUI
„Cine știe, cine știe unde-i centru-n București? Cât ar fi de mărginașe cartierele Parcă toate-s mici orașe și văzându-le Cine știe, cine știe unde-i centru-n București? Dacă știi mata răspunde Când te-ntreabă unul unde, Unde-i centru-n București?” (Trio Grigoriu – Cine știe, cine știe unde-i centru-n București, 1960, text Mircea Block, muzică Mișu Iancu).

Trecând peste mesajele de propagandă socialistă, cântecul de mai sus sintetizează surprinzător de bine acest capitol. În primul rând, confuzia când vine vorba de a fixa cu certitudine centrul Bucureștiului. Explicațiile din textul cântat de Trio Grigoriu (și de alți artiști, mai nou) sunt evident motivate politic: fiecare cartier este dezvoltat, toată lumea este egală, iar centrul vechi (care ar fi putut fi considerat de unii drept centrul orașului) este astăzi (1960) până și el nou-nouț. Așadar, în comunism lucrurile sunt echitabile până și la nivel de structură și sociologie urbană.

În al doilea rând, cântecul remarcă diferențele care apar la nivel de definiție a centrului: dacă e vorba de o zonă rezidențială („blocuri mari”) sau de una comercială („strada magazinelor”), cea administrativă este lăsată deoparte. În timpul aplicării cercetării, majoritatea respondenților au cerut clarificări referitoare la ce înțelegem prin centru. Iar în ceea ce privește 18 dintre respondenții din categoria elevi de liceu, soluția cântecului – „ridici din umeri și zâmbești” – a fost perfect aplicabilă.

Cercetarea a avut ca scop realizarea unei serii de hărți mentale ale centrului Bucureștiului, în percepția elevilor de liceu și a studenților geografi. Au participat la studiu 60 de studenți de la Universitatea din București, Facultatea de Geografie, din anul III de studiu, și anul I de master, secția Turism, precum și 97 elevi de liceu din clasele X-XI, de la Liceul Teoretic Eugen Lovinescu. Acestora li s-a cerut să deseneze o schemă (hartă mentală) a centrului Bucureștiului, așa cum îl percepe fiecare. Cercetarea s-a desfășurat în lunile mai-iunie 2010.

Această cercetare surprinde elemente ale palierului I de percepție, cel locațional. Mai exact, hărțile mentale analizate conțin toate elementele: linii, puncte și areale, dar se concentrează asupra liniilor reprezentate de căi și punctelor reprezentate de noduri și repere.


AȘADAR, UNDE ESTE CENTRUL?
Dincolo de rezultatele cercetării, am remarcat că centrul nu este un loc, o zonă sau un reper, ci o senzație. În unele locuri ne simțim în centru, iar în altele nu. De exemplu, întotdeauna am fost intrigat de faptul că, la Piața Unirii, lângă Hanul lui Manuc, mă simt în centru, în schimb, pe partea cealaltă a Dâmboviței, spre Budapesta, nu mă mai simt în centru. Simțiți și voi treaba asta? Spre nordul orașului însă, „senzația de centru” este prezentă până la Casa Presei Libere și, poate, mai sus, spre Miorița și aeroporturi. Este curios așadar că orașul, întemeiat acolo, la Piața Unirii lângă Dâmbovița, a evoluat natural doar spre nord, ceea ce încă se întâmplă.

Revenind la cercetare, punctul central al unei hărți mentale a fost inclus în studiu pentru a observa „centrul centrului”, acel punct/ areal așezat de respondenți în centrul hărții lor mentale. Implicit acela este nucleul centrului și, în funcție de el, ne putem forma o idee despre diferențele de percepție în identificarea centrului Capitalei. În funcție de numărul celor care au desemnat acel punct central în hărțile lor mentale, mărimea punctului pe harta rezultată (fig. 1) este mai mare sau mai mică. Prelucrarea s-a efectuat cu ajutorul programului ArcGIS-ArcMap.

Se observă în primul rând o coerență a punctului de vedere al studenților, care au desemnat doar 7 puncte diferite și cu o concentrație mai mare. Elevii, pe de altă parte, au desemnat un număr mai mare de puncte, iar rezultatul e o multitudine de puncte de concentrație mică. Punctele centrale asupra cărora au convenit majoritatea respondenților sunt Piața Universității, Piața Unirii și Centrul Istoric (zona Lipscani sau Centrul Vechi, între Brătianu, Halelor, Calea Victoriei și Elisabeta).

Un alt aspect interesant este acela că 12 elevi au desemnat Palatul Parlamentului (Casa Poporului) drept punct central, în timp ce niciun student nu a făcut acest lucru.


DRUMURI ȘI INTERSECȚII ALE HĂRȚILOR MENTALE

Pentru a realiza hărțile mentale centralizate au fost luate în considerare căile desenate sau denumite de către respondenți. Cu cât numărul respondenților care au marcat calea respectivă este mai mare, cu atât grosimea liniei de pe hartă este mai mare. În același sens, mărimea cercului fiecărui nod este direct proporțională cu numărul celor care l-au marcat. Se remarcă din nou o concentrare a percepției studenților față de cea a elevilor (fig. 4 și 5). Elevii au recunoscut în mare majoritate doar căile Brătianu, Bălcescu, Elisabeta și Carol I.


De asemenea, pe harta elevilor apare o zonă care lipsește din cealaltă hartă, este vorba despre căile din jurul Palatului Parlamentului: Libertății, Coșbuc, Regina Maria, 13 Septembrie. Acest lucru se poate explica prin poziția geografică a locuințelor elevilor. Deoarece liceul este situat în Drumul Taberei, majoritatea elevilor provin din vestul Capitalei. Din această cauză, primul lor contact cu Centrul se face dinspre Palatul Parlamentului.

În sprijinul acestei ipoteze vine și modul în care au fost orientate hărțile mentale (care punct cardinal se află în partea de sus a hărții). În cazul elevilor: l 38% au orientat harta spre est, l 26% spre nord, l 24% spre sud, l 12% spre vest

Este explicabil că, venind dinspre vest, percepția mentală a centrului să fie orientată către est. Totuși, nu același lucru se poate spune despre orientarea hărților studenților: l 37% au orientat harta tot spre est, l 30% spre nord, l 19% spre vest, l 14% spre sud.



Motivul pentru care studenții au ales să orienteze astfel harta rămâne necunoscut și poate face subiectul unor studii viitoare. Este interesant de remarcat faptul că, deși avem de a face cu studenți geografi, percepția lor nu a fost prea mult alterată de modul clasic de orientare a hărților, spre nord.

În cazul nodurilor, remarcăm pe de o parte că elevii au desemnat noduri inexistente, precum Palatul Parlamentului (fig. 8), care poate fi cel mult un reper spațial, dar nicidecum un nod de comunicație așa cum apare în câteva dintre hărți. De asemenea, Arcul de Triumf apare ca un nod izolat, fără a beneficia de căile care de fapt caracterizează un asemenea element.

În ansamblu, nodurile sunt percepute slab în comparație cu percepția căilor. O explicație ar putea să fie reprezentată de modul diferit în care sunt înțelese „piețele” în România.


PUNCTELE DE REPER ÎN CENTRUL CAPITALEI
Pentru a identifica punctele de reper s-au ales elementele hărților mentale definite clar grafic și care aparent au rol de orientare. Centralizarea reperelor spațiale respectă principiul folosit în celelalte cazuri: elementele grafice sunt proporționale cu numărul celor care au marcat reperul respectiv.

Remarcăm în primul rând deplasarea centrului de greutate al reperelor din zona Universitate, în cazul studenților, în zona Unirea- Palatul Parlamentului, în cazul elevilor. Astfel, se repetă predilecția elevilor către spațiul sud-vestic al arealului central, despre care am arătat mai sus. Numărul aproape dublu de repere spațiale cunoscute de studenți arată o mai bună cunoaștere a zonei centrale de către aceștia, din motive evidente. Se observă de asemenea o tendință a elevilor de a se orienta în funcție de repere comerciale. Acest lucru se poate explica prin motivația deplasării lor în centru. De cele mai multe ori, aceasta este una comercială – cumpărături de la magazinele din centru.

Harta mentală a centrului capitalei în viziunea elevilor și studenților are două mari puncte centrale în jurul cărora gravitează toate celelalte elemente, este vorba despre Piața Unirii și Piața Victoriei. Axa care unește aceste două puncte are tendința de a se prelungi spre nord cu intensitate scăzută, până la Arcul de Triumf. Spre sud însă, această axă nu se prelungește spre Tineretului.

Există o a doua axă, paralelă cu prima, Calea Victoriei, recunoscută ca zonă centrală mai mult de către studenți. Perpendicular pe aceste axe apar alte două direcții: Elisabeta- Carol I și Bulevardul Unirii. În timp ce prima este incontestabilă, cea de-a doua apare mai pregnant în percepția elevilor.

În privința reperelor spațiale, centrul de greutate este diferit pentru cele două grupuri țintă ale studiului. Elevii consideră Palatul Parlamentului și Magazinul Unirea drept cele mai importante repere spațiale, în timp ce studenții au ca repere Universitatea și Teatrul Național.

Faptul că liceul Lovinescu se află în vestul orașului imprimă asupra percepției elevilor tendința de a deplasa zona centrală spre sud-vest. Necunoașterea suficientă a centrului face ca percepția elevilor să fie diversificată în toate cazurile.

Studenții geografi au tendința de a deplasa zona centrală spre nord, iar percepția lor este mai omogenă. Diferența de motivație între elevi și studenți în a se deplasa în centru este evidentă. În timp ce studenții își desfășoară activitatea în centru, elevii au motivații comerciale sau de divertisment pentru a se deplasa. De aceea pe hărțile lor mentale întâlnim mai multe magazine, parcuri, muzee.


LA CE FOLOSEȘTE?
Probabil că acum deja vă întrebați: bun, și la ce folosește toată treaba asta? În primul rând, prima utilitate a geografiei mentale, coboară punctul de vedere de undeva de sus, de deasupra planurilor și hărților, jos, între locuitori. Dincolo de această utilitate de principiu, ea este folosită în două sensuri:
1. Pentru a schimba personalitatea unui loc (se schimbă denumirea, simbolurile etc.)
2. Pentru a schimba atitudinea față de un loc (campanii de imagine)

Geografia mentală ne învață nu numai că avem un oraș numai al nostru, ci și că îl putem visa, construi și transforma în realitate.



Foto: Getty Images

Comentarii

Cele mai citite

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Tu ştii ce face Tequila cu copilul tău?

Tu ştii ce face Tequila cu copilul tău?

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Promo

Genți din piele naturală, colecția toamnă-iarnă 2019

Genți din piele naturală, colecția toamnă-iarnă 2019

Smartwatchul pentru copii, moft sau necesitate?

Smartwatchul pentru copii, moft sau necesitate?

7 idei de relaxare by Șapte Seri

7 idei de relaxare by Șapte Seri

Scandinavi la noi acasă

Scandinavi la noi acasă

Cofeina impact asupra sănătăţii

Cofeina impact asupra sănătăţii

7 aplicații recomandate de Sweet Paprika

7 aplicații recomandate de Sweet Paprika

FII NATURALĂ CU NOUA COLECȚIE PANDORA INSPIRATĂ DE FRUNZELE DE STEJAR

FII NATURALĂ CU NOUA COLECȚIE PANDORA INSPIRATĂ DE FRUNZELE DE STEJAR

Land Rover Defender

Land Rover Defender

Mai multe

Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea

Arhitectura Interbelică a Bucureştiului și Regalitatea

Rețeaua de health & fitness World Class estimează venituri de 38 de milioane de euro până la sfârșitul anului 2019

Rețeaua de health & fitness World Class estimează venituri de 38 de milioane de euro până la sfârșitul anului 2019

Familia Addams: bizarul și fantomaticul pe marele ecran de Halloween

Familia Addams: bizarul și fantomaticul pe marele ecran de Halloween

VICTORIA’S SECRET S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI ÎN DATA DE 12 OCTOMBRIE

VICTORIA’S SECRET S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI ÎN DATA DE 12 OCTOMBRIE

Irina Rimes, invitat surpriză în serialul Aventurile Fraților Urși

Irina Rimes, invitat surpriză în serialul Aventurile Fraților Urși

Mid-range revolution: cele mai bune telefoane sub 1.500 de lei

Mid-range revolution: cele mai bune telefoane sub 1.500 de lei

Ana Maria Liță | Junior Marketing Specialist LPP Romania Fashion

Ana Maria Liță | Junior Marketing Specialist LPP Romania Fashion

Raluca Drugan | Marketing specialist LPP Romania Fashion

Raluca Drugan | Marketing specialist LPP Romania Fashion