Recenzie de film • Julieta

Recenzie de film • Julieta

Revenirea lui Almodovar, după ultimele sale filme (Volver, Los abrazos rotos, La piel que habito, Los amantes pasajeros) pare o ușoară și lejeră așezare și cumințire a pasiunii și emoțiilor excentrice, profunde, controversate și ascunse. Adaptare după trei povestiri ale scriitoarei canadiene Alice Munro, din volumul Runaway (2004), Julieta a fost selectat în competiția oficială de la festivalul de la Cannes și este alegerea Spaniei pentru premiile Academiei americane de film pentru cel mai bun film străin.


Filmul este o mărturisire, o autochestionare a Julietei, o profesoară de literatură antică care scormonește în trecutul ei de tânără și mai apoi mamă și soție, în diverse momente ale vieții ei care au condus către un prezent absurd și gol,  aproape abstract. Fiica ei a plecat de acasă în urmă cu 12 ani, asta după ce tatăl ei și soțul Julietei a murit într-o furtună în larg. Câteva necunoscute în puzzle-ul vieților celor două femei și niște vinovății mai mult sau mai puțin îndreptățite fac din filmul lui Almodovar o melodramă în care sentimentele nu se îneacă în lacrimi. Ba dimpotrivă. Însă asta a fost o alegere asumată și explicată de regizorul spaniol, care și-a dorit o melodramă secătuită, stoarsă și reprimată.


Flashbackurile lămuritoare, culorile tari și contrastante, muzica plină de tensiune, conflict și suspans fac din filmul lui Almodovar un thriller, în care forma e mai puternică, din păcate, decât conținutul firav, dacă nu chiar neimportant. În ciuda asumării reprimării sau distanței pe care o ia față de sentimente și pasiuni, motivele conflictului dezechilibrează și  discreditează întreg constructul suferinței și al durerii pierderii.


Chiar dacă Almodovar înșiră ca pe ață sentimente și emoții, una după alta, pe umerii, fețele și ochii unor actrițe minunate, de altfel, e insuficient pentru o empatie pe care melodrama o revendică. Oricât am înțelege sau semăna sau recunoaște ce e în sufletul și mințile acelor fete și femei, substanța suferinței personajelor este supraestimată de efortul lui Almodovar de a face din relația mamă-fiică un thriller în care fiecare are dreptate și nimeni nu e vinovat.

Comentarii

Mai multe

Prin Lume cu Roxana și Andrei

Prin Lume cu Roxana și Andrei

Nu, nimeni nu cenzurează Internetul

Nu, nimeni nu cenzurează Internetul

PRwave împlinește 14 ani

PRwave împlinește 14 ani

Aproape 4.000 de spectatori la Sala Palatului pentru cauza copiilor în dificultate

Aproape 4.000 de spectatori la Sala Palatului pentru cauza copiilor în dificultate

Cum să îţi înveţi copilul să mănânce fructe și legume

Cum să îţi înveţi copilul să mănânce fructe și legume

Transformă balconul într-o oază urbană

Transformă balconul într-o oază urbană

Liza Sabău - #DauCuLove

Liza Sabău - #DauCuLove

Cele mai citite

Dansatoarea și coregrafa Judith State: „SIERANEVADA a fost cel mai frumos greu”

Dansatoarea și coregrafa Judith State: „SIERANEVADA a fost cel mai frumos greu”

"Mama. Eseu despre iubire", o expoziţie de fotografii plină cu tandreţe

10 motive pentru care să te uiţi la serialul

10 motive pentru care să te uiţi la serialul "Valea Mută"

Filmul

Filmul "Două lozuri" - anatomia unei comedii

Marea bătălie  a ecranelor. Film de artă sau film de public?

Marea bătălie a ecranelor. Film de artă sau film de public?

"Valea Mută" - Cronica primului episod

Cronică de film • Silence

Cronică de film • Silence

"Cei 7 magnifici" - povestea din spatele ecranului

Recenzie de film • Julieta

Recenzie de film • Julieta

Filme noi și alte recomandări pentru săptămâna 9-15 septembrie 2016

Filme noi și alte recomandări pentru săptămâna 9-15 septembrie 2016