Sarea în bucate

Sarea în bucate

Inspiraţia articolului de astăzi vine, ca de obicei, din discuţiile cu pacienţii la cabinet. Periodic, există teme care bântuie netul și, în consecinţă, pe cei care le citesc. Să mâncăm cu sare, fără sare, cu iod, fără iod, pare o adevărată dilemă și simţi că te ia ameţeala până ajungi să bagi ceva în gură fără stresul că păţești ceva.


Tradiţia aprecierii sării în ţara noastră s-a păstrat în anumite zone până în zilele noastre, când oaspeţii încă sunt întâmpinaţi cu pâine și sare. Sarea, indiferent de culoare și provenienţă, are aceeași formulă chimică, NaCl, adică clorură de sodiu. Strict comercial, sortimentele de sare, ca imagine creată de marketingul contemporan, apare ca având una faţă de alta un moţ mai mare sau mai mic. Poate conţine și alte minerale în mod natural, însă în cantităţi minuscule. De fapt, este o chestiune legată de natura solului de unde provine sarea sau de modalitatea de extragere și purificare a acesteia.


Astfel, putem întâlni magneziu, iod, dar și aluminiu, iridiu și chiar uraniu, elemente chimice care nu mai sună așa de prietenos mai ales pentru cei care adoră să caute senzaţionalul acolo unde nu este. Aceste minerale însă, staţi liniștiţi, nu influenţează cu nimic buna funcţionare a organismului, doar dacă aveţi vreun gând să măncaţi sare cu sacul… Pentru că aici apare problema. Sodiul este cel care poate, în cantităţi mari, să modifice echilibrul fluidelor în organism. Acest ion se găsește în spaţiul extracelular, având rol principal în deplasarea apei în organism. Modificările acute ale concentraţiei plasmatice a sodiului conduc la migrarea apei din spaţiul extracelular în cel intracelular, cu apariţia edemului celular. Retenţia de apă determină în final creșterea tensiunii arteriale și multă lume cunoaște acest lucru pe propria piele. 


Cea mai mare parte din cantitatea de sare pe care o ingerăm o luăm din alimentele preparate industrial – mezeluri, brânzeturi hiper-procesate sau preparatele fast-food. Sau, la fel de bine, din cele pregătite acasă în vederea conservării – murături, telemea maturată sărată, cu diferenţa că cele pregătite în casa nu conţin aditivi, potenţiatori de gust și aromă și alţi conservanţi. O altă sursă importantă, dar pe care neglijăm deseori să o luam în calcul, este cea naturală. Legumele, fructele, laptele, carnea, peștele,  toate conţin ele însele o anumită cantitate desare.


De fapt, câtă sare mănânci?


Știm că unui adult normal îi sunt suficiente 3-5 g sare în 24h, cantitate care înlocuiește pierderile urinare și cutanate și previne astfel bilanţul sodic negativ. Asta înseamnă maximum 1 linguriţă/zi. Cei care depun efort fizic mare și transpiră foarte mult au în mod natural tendinţa să mănânce mai sărat pentru a  compensa pierderile. Românul, în general, se pare că mănâncă de vreo 4 ori mai multă sare decât vecinii din restul Europei, sare care vine ca aport în organism din multitudinea de alimente semipreparate sau procesate ce abundă și îmbie pe cei care, din lipsă de timp sau inspiraţie, preferă să le aleagă pe termen lung din rafturile supermarketurilor.


Pe de altă parte, există și extrema celor care restricţionează sever sarea, fără a exista vreo indicaţie medicală în acest sens. O cantitate prea mică de sare în organsim poate duce la stări de greaţă, vărsături, cefalee, oboseală, inapetenţă, crampe musculare, putându-se ajunge până la ameţeli, confuzie sau chiar la comă și deces în cazuri extreme. 


Necesarul de sare zilnic pentru 1 adult sănătos: 3-5 grame = 1 linguriţă


Pentru ca balul să fie complet, ne încurcăm și în iod. De ce ni se întâmplă asta? Pentru că mare parte din solul românesc este deficitar în iod. Mă refer la zona Moldovei, zonele subcarpatice, în special judeţele Dolj, Vâlcea, Gorj, dar și București, unde populaţia este expusă riscului de deficit de iod. Există sare natural iodată, nu însă întotdeauna la îndemână. Drept urmare, a apărut, logic, sarea îmbogăţită cu iod. Există acum pe piaţă și uleiuri îmbogăţite cu iod, mai ales pentru cei cărora sodiul, despre care am amintit mai sus, le face probleme în retenţia de apă.


De ce avem nevoie de iod


Fără a intra în chimie, spun doar că iodul este un mineral extrem de important în funcţionarea sistemului endocrin, în particular, a tiroidei și a organismului, în general. Nu se sintetizează în corpul nostru și atunci trebuie adus prin aport alimentar, fiind absorbit în intestine și apoi transportat prin sânge la tiroidă, unde intervine în producerea propriilor hormoni.


Nu excludeţi cu totul sarea, atenţie însă la alimentele cu exces de sare


Lipsa iodului, de cele mai multe ori carenţă ascunsă, dă simptome ce apar treptat, uneori aproape imperceptibil. Capacitatea de concentrare și atenţia se pot reduce progresiv. Persoana devine ușor iritabilă, deprimată, simte că obosește repede. Este posibil să apară și dureri de cap, fără o cauză aparentă. Se poate sesiza inclusiv slăbirea memoriei, cu deficit intelectual, la copii, chiar retard mental. La gravide, nici nu mai vorbesc, riscul de a avea copii cu deficit de dezvoltare cerebrală, așa-numitul cretinism gușogen, este foarte ridicat. Pentru cei fără probleme de sănătate, 1 linguriţă de sare pe zi reprezintă cantitatea optimă. Pentru cei cu probleme cardiovasculare, la care se impune restricţie sodată, nu înseamnă o renunţare totală, 1/3 linguriţă de sare find suficientă. Atenţie însă la sursele nevăzute de iod, adică aportul de alimente cu exces de sare – fast-food, mezeluri, băuturi răcoritoare.


Pentru cei cu probleme cardiovasculare: 1/3 linguriţă/zi

Cum se compensează lipsa de iod


Puteţi compensa cu alimente natural bogate în iod, cum sunt fructele de mare, peștele, algele marine, lactatele. Rămâneţi cu capul drept pe umeri și încercaţi varianta echilibrului. Iar dacă aveţi curiozitatea să vă aflaţi nivelul iodului din organism, o analiză de urină poate ușor detecta acest mineral.


Alimente cu conţinut ridicat de sare: anşoa, şuncă, brânză matură, cartofi prăjiţi (dacă adăugăm sare), pui pane (nuggets etc.), măsline, murături, creveţi, salam, alune prăjite, peşte afumat, crenvurşti, sos de soia, supa din plic/cuburi.


Alimente cu conţinut mediu de sare: fasole, biscuiţi, burgeri, pâine, produse de patiserie, pizza, mese semipreparate, sandvişuri.


Alimente cu conţinut scăzut de sare: 
cereale pentru micul dejun (fără sare adăugată), cuşcuş, ouă, brânza emmental/cottage/caş/ricotta, iaurt, fructe, legume, peşte şi pui proaspăt, sosuri şi supe preparate în casă, paste, orez, seminţe şi alune neprăjite.


Sursa: World Action on Salt. Cantităţile de sare sunt doar generice şi pot varia de la caz la caz.

Comentarii

Mai multe

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

Lecții distractive de educație rutieră, în magazinele Lidl din întreaga țară

Lecții distractive de educație rutieră, în magazinele Lidl din întreaga țară

Noaptea Târziu: Suntem serioși când facem caterincă!

Noaptea Târziu: Suntem serioși când facem caterincă!

Interviu Silvana Mihai

Interviu Silvana Mihai

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ai carte ai parte

Ai carte ai parte

Chakre și drumuri revoluţionare

Chakre și drumuri revoluţionare

Cele mai citite

Iarna se face forma pentru vară

Iarna se face forma pentru vară

6 sfaturi utile ca să te lași de zahăr

6 sfaturi utile ca să te lași de zahăr

Trenduri în nutriţie și sport pentru 2017

Trenduri în nutriţie și sport pentru 2017

Cum să eviţi 10 greșeli alimentare care te pot duce la acumulare de kilograme

Cum să eviţi 10 greșeli alimentare care te pot duce la acumulare de kilograme

6 ponturi de nutriţie simple şi eficiente atunci când zburăm

6 ponturi de nutriţie simple şi eficiente atunci când zburăm

Oţetul. Ce este? Cum se fabrică? Ce beneficii are?

Oţetul. Ce este? Cum se fabrică? Ce beneficii are?

Cum ne dezumflăm după sărbători, în cinci pași

Cum ne dezumflăm după sărbători, în cinci pași