România, te iubesc!

Departamentul de emisiuni sociale a fost odată puternic în România. De la sine-nţeles că era așa cu voie de la partid, dar nu de la oricine din partid. Primari, șefi de întreprindere și până la secretari de stat cădeau după câte un Reflector, la finalul anilor '60. Anchetele televiziunii erau emisiuni adesea cu teză, prin anii '70 ajunseseră să te înfurie prin părtinire, dar multe din ele deveneau periculoase pentru cei care le erau protagoniști. Fie că vorbim despre șmenari mărunţi, cum erau alde cei căutaţi de Brigada Diverse, fie că avem de-a face cu alte figuri, la început activiști mărunţi sau chiar importanţi local, apoi de vrăjitoare speculante, de „paraziţi” sociali, de profi adventiști care refuzau să se ducă la ore sâmbăta, de – în fine – fugari întorși în patrie după ce vor fi avut experienţa pasămite dureroasă a unui Occident monstruos, toată fauna aceasta rămânea atractivă, iar televiziunea își asumase un rol cu accente justiţiare. Se luau, altfel spus, măsur

La 100 de ani de România, niște lucruri s-au schimbat fundamental, dacă vorbim despre genul anchetelor de televiziune. Nu-i vorba că numărul lor e mic în comparaţie cu cantitatea uriașă a programului, dar ele nu mai au, cel mai adesea, nicio putere. Și asta poate să pară paradoxal. Pentru că televizorul are o audienţă mai mare decât ziarul. Aceste anchete nu mai apar acum pe postul public, ci pe cele private. Mai precis, pe două dintre ele, PRO TV și Kanal D. România, te iubesc! și Asta-i România. Mihai Ghiţă realizează pe Kanal D o emisiune cu un buget nu prea mare, ale cărei ediţii sunt de multe ori interesante, dar cedează des senzaţionalului. În ediţia din 17 septembrie, se vorbește, de pildă, despre asistaţii sociali, în număr de 250.000, dar mesajul trimis publicului – „România nemuncitoare” – este unul de natură să creeze tensiuni și mai mari între cei „cu dinţi” și cei „fără dinţi”, ca să reluăm o distincţie făcută celebră nu cu foarte mult timp în urmă. Alte emisiuni sunt însă mai degrabă de interes public decât anchete sociale. Combinaţia dintre un buget mediocru și o abordare senzaţionalistă rămâne regula. Dincolo, la PRO TV, vorbim despre ceva mai mult. Emisiunea a intrat în cel de-al zecelea an și este compusă din Paul Angelescu, Alex Dima, Paula Herlo, Cristian Leonte, Rareș Năstase și Cosmin Savu. E difuzată duminică, de la ora 18:00, timp de o oră – cea de la Kanal D începe la 17:15 și durează 90 de minute. Spre deosebire de Asta-i România, emisiune-magazin, România te iubesc are un subiect central, iar reporterii se deplasează deseori în străinătate. Subiectele tratate aici sunt redistribuite la știri, astfel încât au parte de o audienţă mai mare. Site-ul emisiunii urmărește cazurile și, cu toate că efectele anchetelor sunt, cum spuneam, minore, marchează excepţiile. E drept că subiectele negative abundă, dar trebuie spus că, pe fiecare dintre cele două canale, se văd și reușite.

De fiecare dată, subiectele de la România te iubesc au greutate: de la irigaţii (în comparaţie și Israelul) la românii care îngrijesc bătrâni în Italia, la apa potabilă de la Rânca, o zonă aflată în posesia multor rechini imobiliari și de terenuri, și la starea caselor memoriale din ţară. Comparativ, pe Kanal D avem, tot recent, reportaje despre: vacanţe de lux pentru români, pesta porcină, îngheţata – „periculos de bună”.

O cu totul altă categorie este cea a emisiunilor de arhivă. Aici, TVR evoluează singură. Sigur că, în ultimii ani, a scos de la naftalină o oarecare cantitate de peliculă. Dar, dincolo de emisiunea porţionată în câte 5 minute – de istorie – a lui Adrian Cioroianu, de ciclul important de emisiuni din 2016, la aniversarea a 60 de ani de la înfiinţare, TVR nu are încă un program de recuperare, prin propria arhivă, precum și prin cea de la ANF. Este ceea ar rămâne de făcut în următorul secol.

De Alexandru Matei