Primul sezon din Gospodar fără pereche

Pentru că vocile și factorii x au reînceput, pentru că "Pe bune" continuă probabil Jocuri de celebritate, am ales ca decor pentru alter ego urile noastre de telespectatori autumnali peisaje de la ţară. Și fără vedete.

Bună ideea de a o alege pe Ana-Maria Prodan cupidonul primului sezon din Gospodar fără pereche. Îi place ecranul, asta parcă ne amintim, și e numai bună zâmbind în ie. Îi place să vorbească, să conducă, se pricepe la bărbaţi, că-i doar impresar de fotbal. Are și niţic ţăţism, ușor de potrivit în tablou. Formatul este britanic și debutează în 2001, pe primul canal naţional privat din Europa, ITV. În versiunea americană, un fermier are de ales dintre 10 pretendente - dar asta parcă seamănă cu Insula iubirii, în versiunea Insula mare a Brăilei... Gospodar fără preche (gospodar, că nu știau cum să-i zică: nici ţăran nu se putea, fermier suna urban…) se adresează unui public urban și comercial, evident, altfel la ce bun sloganul "Să facem dragostea rurală", ca și cum cuvântul rural ar fi el însuși rural?

Da, este vorba despre un reality de peţit, format pe care Antena 1 și Kanal D îl cunosc bine, în versiuni ieftine, de studiou. Greu de ghicit cât e ficţiune și cât e realitate în aceste povești pe care le înnoadă Prodanca hoinară într-un Nissan negru Pathfinder, pentru reclamă. Pathfinder, păi da, pentru că cei 13 bărbaţi locuiesc prin te miri ce coclauri, filmate primăvara: verde, flori, ploaie - pe scurt, sezon de polenizare.

Fiecare dintre băieţi se pregătea să facă ceva în chiar momentul în care Cupidonul le intră în bătătură: probabil că se făceau că lucrează, cum să fi evitat acest în media res pe care-l știm de hăhăt, de pe când TVR inventa reality show-ul istoric, cu Mircea Dinescu. Aș zice că, dincolo de imaginile proaspete, de câteva filmării eye-fish și de peisajele din mirador, dar și dincolo de gospodăreala fiecăruia dintre flăcăi în parte - care fierbea porumb, care frământa aluat de pizza, care făcea pe ciobanul mioritic, cu șubă și clop, care joacă fotbal în bătătură, care stă la stupi și deretică acoperit de scufia cu găurele anti-înţepături - ceea ce a ieșit din căsuţele reţetei au fost câteva personaje care nu știau să facă frumos la televizor. 

Pusă în faţa unei doamne cu decolteul la fel de generos ca sânii la vedere și ca volumul toracic, fardată cu încăpăţânare, o mamă a unuia dintre flăcăii - mai purii, de data asta - spune, pudic, că nu-i place pentru că e prea mândră: trupului tradusă ca mândrie aduce în nările literare ale spectatorului o boare proaspătă și oleacă de reflecţie noiciană.

Dar asta-i excepţia. Un brașovean blond și bine făcut e pus să facă pe scafandrul în căutarea cufărului cu scrisori. Altul primește de la o pretendentă o cană dintr-o pereche de căni pe care le vrea regăsite în bucătăria comună. În sfârșit, Prodanca trece din gospodărie-n gospodărie, cu tableta și cu plicurile, totul sfârșindu-se cu o petrecere a burlacilor, unde spectatorii urmează să savureze primele contacte dintre ele și ei. Genul de emisiune în care va conta harisma personajelor. Aici e vorba de talentul castingului, de norocul realizatorilor. Dacă publicul și emisiunea or să aibă o căsnicie fericită, tant mieux, cum ar zice gospodarul.

Scris de Alexandru Matei