Sunt o actriţă profesionistă | Andra Isabela Guţi

Într-un film puternic, Alice T. (în regia lui Radu Muntean, pe ecrane din 9 noiembrie), Andra Isabela Guţi, 19 ani, este mănușa de box pusă pe braţul cuiva cAre încearcă să ne lovească doar atât cât să ne dăm seama: bineLE și răul nu există dacă nu ţinem cont de legile cAre ne determină emoţiile, afectele și actele pe care le nasc. Alice T. face sens alături de Marţi, după Crăciun, ca film familial, film despre diferenţa dintre banalitatea cotidianului vizibil și intensitatea cu care eroii îl trăiesc. Este însă primul film din Noul Val în care avem o eroină adolescentă, în care convieţuiesc intensitate tragică, inocenţă infantilă și angoasă traumatizantă. Un personaj care, prin talentul interpretei, face ca întreg filmul să devină scena pe care evoluează Andra Guţi. Interviu cu o actriţă la debut.

Nu știam că-ţi voi lua vreodată un interviu, dar iată-mă. Ai luat premiul I pentru interpretare la Locarno, dar tu nu ești, încă, ceea ce se cheamă actor profesionist. Știu că ai fost selectată în urma unui casting în care proba principală a fost aceea de a reuși într-un șantaj afectiv. Povestește-ne și explică-ne dacă arta, pentru a fi (și) morală, trebuie să-și suspende orice prejudecată. 

Radu (Munteanu, n.n.) mi-a spus de la început că nu-și propune deloc să judece personajele și să dea lecţii morale. Eu, cu atât mai puţin, în primul rând pentru că, îţi dai seama, eu trebuia s-o joc pe Alice, nu aveam cum să o judec. Și, ca să fac asta convingator, a trebuit să încerc s-o înţeleg. Să fiu Alice, până la capăt. În prima fază, ai dreptate, a fost o probă de improvizaţie, unde trebuia s-o mint pe mama mea, jucată de un domn de la agenţia de casting, și s-o conving să-mi dea telefonul pe care mi-l confiscase înapoi. Este și scena cu care începe filmul. Multe fete de la liceul meu au participat la casting (e vorba despre liceul Dinu Lipatti, n.n.). Am venit la probă complet relaxată și se pare că am fost cea mai convingătoare. Cât despre ce înseamnă actor profesionist, nu sunt convinsă că știu exact și deci n-aș fi imediat de acord cu tine. Adică, în mod normal, ar trebui să fie cineva care trăiește din actorie și face asta suficient de bine, răspunde la cerinţe cu profesionalism, astfel încât actoria să fie profesiunea principală. Dar și eu am fost plătită pentru acest rol și am încercat să fac tot ce mi se spune. Pot spune deci că sunt o actriţă profesionistă, chiar dacă nu am o diplomă care să ateste asta. 

Trecem peste ideea că Alice T. e un film de văzut pentru că e premiat. Cărui public crezi că i se adresează filmul mai înainte de toate, și de ce? 

Eu am fost de la început convinsă că este mai ales un film pentru adolescenţi. Radu credea că e un film pentru un public adult și a trebuit să participe la o vizionare pentru elevi, de la Brașov, ca să se convingă. Reacţia elevilor a fost impresionantă. Într-o oră de la terminarea filmului am avut cereri pe Instragram de la aproape toată sala. M-a emoţi - onat faptul că imediat m-au adoptat, părea că sunt una de-ale lor. Probabil pentru că am încercat să fiu cât mai autentică și mulţi/multe s-au identificat cu personajul pe care-l interpretam.

Cum a funcţionat identificarea cu eroina, o elevă-problemă? Cum ai trăit-o, cât de mult ai iubit-o, sau nu, cum te-ai despărţit, sau nu, de Alice T.? 

N-am înţeles imediat disperarea asta a lui Alice, de a fi mereu în centrul atenţiei, și nu i-am acceptat ușor agresivitatea. Pentru că prin agresivitate încearcă să fie mereu în centru, știind că altfel riscă mereu să rămână pe dinafară. Eu am fost mereu un copil foarte iubit de familie și n-a trebuit niciodată să muncesc pentru atenţia celor din jur. Am vorbit însă mult cu Radu, m-am documentat, am învăţat să caut în minte intensitatea asta a trăirilor ei și cred că am reușit. Încet-încet, am ajuns s-o înţeleg pe Alice și să mă identific cu ea. După film, mi-a luat câteva luni să o scot din sistem. Cred că a rezistat aproape la fel de mult timp ca roșul din părul personajului – o altă formă a personajului de a-și marca prezenţa.

Premiul, și filmul, ţi-au schimbat planurile de viaţă? Le aveai, de fapt? Le ai, acum? Și, desigur, spune-ne pe unde vei mai ajunge cu acest film și ce altceva pregătești. 

Nu aveam o idee foarte clară despre ce aveam să fac după liceu. Rolul ăsta a venit la momentul potrivit. Mi-am demonstrat imediat că pot fi actriţă, că am rezistenţa și determinarea să duc un rol greu până la capăt, chiar dacă pentru așa ceva am avut de lucrat vreo jumătate de an. Iniţial, mă gândeam să dau la UNATC după liceu (pe care l-a terminat anul acesta, n.n.), dar Radu și alţi oameni în care am ajuns să am încredere m-au convins să n-o fac. Așa că am luat un an de, să-i zicem, pauză activă. Anul acesta vreau să mă pun la punct cu engleza și să-mi completez cultura generală. Iar la anul îmi propun să aplic la o facultate de actorie din Londra. Acum nu am niciun proiect nou, dar filmul abia începe să circule, și eu odată cu el, alături de echipă. Până când voi putea postula în Anglia, îmi doresc să mai lucrez, să particip la castinguri și să demonstrez că rolul ăsta nu a fost o întâmplare.

Andra Guţi câștigă premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul de Film de la Locarno pentru rolul din „ Alice T.“ regizat de Radu Muntean.

De Alexandru Matei