Recenzie de film • Câini

Un tânăr de la oraș ( Dragoș Bucur) vrea să-și vândă pământul moștenit de la bunicul său, undeva într-o zonă izolată din Dobrogea. Cu toate că e sprijinit și avertizat de șeful poliției (Gheorghe Visu), tânărului îi vor fi puse la încercare planurile de către un localnic (Vlad Ivanov). 

„Tot pământu’ ăsta l-a ținut așa gol, c-așa i-a trebuit. Nici comuniștii n-a putut să facă CAP aici. Că unde nu e lume, poți să faci ce vrei, că nu te vede nimeni.” Asta-i spune șeful poliției tânărului în încercarea de a-l face să se răzgândească și să-l convingă să plece înapoi, ca să nu stea cu frica în sân. „Dacă ești deștept, nu fi prost”.  

Trecutul misterios al familiei tânărului, mai ales al bunicului, se întrezărește din diversele conversații sau reacții ale localnicilor la nedumeririle și întrebările naive. Discrepanța între omu’ de oraș și omu’ de la țară e de la bun început încadrată în dualitatea, simetria, fracturarea imaginii în două, într-o luptă permanentă cu prezența nevăzută a răului către inevitabila absență a binelui. Cu amenințări, dispariții (oameni) și apariții (bucăți de oameni, deh!), cu căutătura și lătratul unor neoameni, filmul e traversat de o fatalitate ireparabilă, nerezolvabilă, definitivă.

„– De unde a avut el bani să cumpere tot ăsta? 

– Da’ cine-a spus că l-a cumpărat? 

– Adică? 

– Era al lui. Așa a fost mereu. 

– Dacă tot pâmântu’ era al lui, de ce-avea gard? 

– Ăsta a rămas mai de demult.“

În multe momente, cel mai bun rău al filmului românesc recent, Vlad Ivanov (Domnu’ Bebe din 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Anghelache din Polițist, adjectiv, Velicanu, tatăl cu principii, din Principii de viață, domnul care primește bani și acoperă o crimă din Poziția copilului, un agent al răului în Snowpiercer), are niște priviri și tăceri construite exact pentru acest rol, fără resturi din alte roluri sau măști.  

Câștigător al premiului FIPRESCI la secţiunea „Un certain regard” a Festivalului de la Cannes și premiat cu Trofeul Transilvania, Câini deschide curajos un drum prea puțin bătut până acum în filmele autohtone recente, o încercare de prelucrare a filmului de gen, western și thriller, de la The Searchers (ușa prin care intrăm într-o lume sau ieșim din ea, depinde de perspectivă sau lipsa ei) la multe elemente din mai noi sau mai vechi filme ale fraților Coen. Filmul are, negreșit, elemente autohtone care țin nu doar de conținut, profil și atmosferă, ci și de instrumentarul realismului, chiar dacă mai puțin la vedere, căruia îi aduce chiar o critică nu foarte subtilă, cel puțin într-un plan secvență, în care polițistul (Gheorghe Visu, un actor prea puțin folosit în cinemaul recent, din păcate) inspectează o labă de picior de om.

Cu toată critica ce-l va răsuci pe toate fețele, filmul e un debut cu un mare potențial de public foarte variat.