Cronică de film • 6,9 pe scara Richter

Cronică de film • 6,9 pe scara Richter

6,9 pe scara Richter este o comedie „parţial realistă, parţial nerealistă”, potrivit regizorului și scenaristului Nae Caranfil, care, așa cum declară, „și-a făcut pofta” și a introdus numere de muzical, s-a jucat fără constrângeri cu filmul de gen și a atins realismul cât să ne prindă în mrejele poveștii de amor care se face și se desface pe nesimţite.


Obsedat de venirea iminentă a unui mare seism, un tânăr actor, Tony (Laurenţiu Bănescu), ce tocmai repetă pentru un spectacol de muzical ce urmează să aibă premiera, e bulversat de venirea pe nepusă masă a tatălui, Daddy (Teodor Corban), dispărut din copilărie, în prezent, în plină criză a vârstei. În plus, cutremurarea vieţii actorului e accentuată și de soţia tânărului, Kitty (Maria Obretin), geloasă și depresivă.


Tony e în plină criză artistică, spectacolul de muzical, o adaptare a mitului lui Orfeu, nu i se pare nici adecvat, nici relevant (o foarte jucăușă și elegantă ironie a lui Caranfil la acest gen), visează la alte titluri și roluri, și, deopotrivă, existenţială, pendulând între psihozele lui Kitty și hedonismul lui Daddy, copleșit și de niște vise de-a dreptul zguduitoare. Orfeu o pierde pe Euridice. Tema predilectă din toate filmele lui Nae Caranfil, băiatul care pierde fata, aici este numai potrivită în reinterpretarea glam și artificial, așa cum o cer convenţiile muzicalului, dar cu vână și umor, așa cum îi place lui Caranfil să povestească. Dincolo de câteva interpretări pe alocuri groase și de niscaiva glumiţe strâmbe, filmul lui Caranfil are o poveste de spus, niște emoţii de transmis, un conflict de împărtășit, o muzică de fredonat.


Treptat, în ton cu rezistenţa lui Tony la muzical și în ritm cu dezvoltarea conflictului central dintre tată și fiu, în care rolurile și responsabilizările sunt inversate, bucăţile muzicale și de muzical vin să petreacă poveștile și personajele lor, pentru ca grand finale să ne seducă și să ne confiște.



Nae Caranfil
A debutat ca regizor în 1993, cu filmul E pericoloso sporgersi. E un atipic între regizorii români post-revoluționari, reușind succese de public ca Filantropica (2001) și regizând un film în limba engleză, Closer to the Moon (2011).

Comentarii

Mai multe

Cele mai așteptate jocuri ale toamnei

Cele mai așteptate jocuri ale toamnei

Jurnal de vacanţă Grecia - Pelion

Jurnal de vacanţă Grecia - Pelion

KFC lansează Crispy Hot Dog

KFC lansează Crispy Hot Dog

Decoraţiuni DIY de toamnă

Decoraţiuni DIY de toamnă

Ce garnitură alegem: cartof dulce sau obișnuit?

Ce garnitură alegem: cartof dulce sau obișnuit?

FAMILIA ADDAMS a cucerit publicul Teatrului EXCELSIOR

FAMILIA ADDAMS a cucerit publicul Teatrului EXCELSIOR

Cum îmbătrânește un gamer

Cum îmbătrânește un gamer

UEFA Champions League și UEFA Europa League în direct la Digi Sport

UEFA Champions League și UEFA Europa League în direct la Digi Sport

2
Uber Eats se lansează în Timișoara

Uber Eats se lansează în Timișoara

Formidabilul Mike și simpaticii săi prieteni provoacă hohote de râs la Boomerang

Formidabilul Mike și simpaticii săi prieteni provoacă hohote de râs la Boomerang

Cele mai citite

Dansatoarea și coregrafa Judith State: „SIERANEVADA a fost cel mai frumos greu”

Dansatoarea și coregrafa Judith State: „SIERANEVADA a fost cel mai frumos greu”

"Mama. Eseu despre iubire", o expoziţie de fotografii plină cu tandreţe

10 motive pentru care să te uiţi la serialul

10 motive pentru care să te uiţi la serialul "Valea Mută"

Filmul

Filmul "Două lozuri" - anatomia unei comedii

Marea bătălie  a ecranelor. Film de artă sau film de public?

Marea bătălie a ecranelor. Film de artă sau film de public?

"Valea Mută" - Cronica primului episod

Cronică de film • Silence

Cronică de film • Silence

"Cei 7 magnifici" - povestea din spatele ecranului

Recenzie de film • Julieta

Recenzie de film • Julieta

Filme noi și alte recomandări pentru săptămâna 9-15 septembrie 2016

Filme noi și alte recomandări pentru săptămâna 9-15 septembrie 2016