Alita - Redescoperirea sinelui puternic al femeilor

Poate îţi sună ușor a clișeu sau poate prea feminist, însă filmul ăsta chiar are un hook special, construit în jurul puterii interioare de care multe femei uită. Nu este un film clasic despre empowerment, în ciuda unor momente destul sau poate prea siropoase pentru gustul meu. Dar eu nu sunt critic de film, ci doar o cinefilă care recomandă Alita tuturor tipelor care au uitat că în fiecare dintre noi există o astfel de războinică. Mai rebelă, independentă, luptătoare și nebună.

Povestea Alitei începe într-un cadru specific unui astfel de film, sci-fi, ea fiind readusă la viaţă de către un doctor care se ocupă cu asamblarea cyborg-ilor sau care înlocuia părţi ale corpului cu părţi de robot. Da, viitorul este marcat printr-un cadru temporar deja cunoscut în industria filmelor de acest gen: roboţii și oameni convieţuiesc; binele luptă contra răului; răul este portretizat printr-un om care a devenit obsedat de creaţiile sale. În ciuda faptului că Robert Rodriguez a ratat câteva scene în care regia scârţâie și au fost integrate destul de multe momente emoţionale (așa cum spuneam mai sus), povestea regăsirii sinelui este cea în jurul căreia se întâmplă acţiunea. Practic, a te întoarce la origini și a prelua energie din esenţa care te reprezintă cu adevărat.

Cel mai mult mi-a plăcut faptul că asemenea conexiunii dintre un părinte și un copil, care indiferent de ceea ce face sau cât de „înfrânt” ar fi, este tot timpul „readus la viaţă” de către părinte, Alita (Rosa Salazar) și Dr. Ido (Christoph Waltz) au reușit să aducă pe ecran o reinterpretare modernă a acestei relaţii. Fata vrea să facă ce vrea, iubirea pentru un băiat predomină, dar tatăl rămâne perseverent. Eh, și momentele de genul sunt completate perfect de o coloană sonoră sincronizată cu grafica exemplară, atât din punctul de vedere al personajelor „cyborg”, cât și al Orașului de Fier, locul în care aceștia se află.

Partea tehnică este cu adevărat excepţională și filmul trebuie clar văzut la iMAX. Mixat cu un scenariu care te ţine constant în priză, cu excepţia unor momente plauzibile specifice oricărui film, Alita ne învaţă de ce trebuie tot timpul să luptăm pentru a afla cine suntem cu adevărat, indiferent dacă trebuie să apelezi la cele mai grele modalităţi sau să treci prin situaţii nu întocmai plăcute și ușoare ca să te regăsești. Dar, da, în mare mesajul simt că este transmis direct către femeile care s-au pierdut de-a lungul timpului și au nevoie de un reminder pentru a-și aminti că pot face tot ce își propun. O să te convingi de ce.

Prin transpunerea cărţilor lui Kishiro în filmul Alita, ne este prezentat vizual un concept de viitor în care, în ciuda evoluţiei către o direcţie predominată de tehnologie, instinctul uman predomină și ne ghidează până la capăt. Bineînţeles, nu e niciodată ușor să transpui o capodoperă literară într-un film în 2019, și aici nu vorbim despre imposibilităţile grafice sau de producţie, ci de faptul că filmul este presărat pe alocuri cu replici și abordări ce ating și zona de Young Adult Soap Opera. Dar, hei, atât timp cât oricine prinde lecţia principală, de ce nu? Eu, una, zic să lași orice plan pe care l-ai avea într-o seară de vineri sau duminică sau, de ce nu, să iei o pauză de film în mijlocul săptămânii și să mergi să o vezi pe fata asta cum sfâșie roboţi de 10 ori mai gigantici ca ea și cum redescoperă puterea interioară... și ciocolata.

De Ioana Sabo