OtherSide of Victor
Muzica este unul dintre cele mai importante È™i mai puternice lucruri din viaÈ›a mea. ViaÈ›a fără melodii È™i armonii ar fi complet goală. Muzica mă ajută să mă relaxez, mă ajută să zâmbesc, de asemenea, mă motivează în momentele grele. Îmi place să ascult ceva în timp ce merg spre un job, simt că mă ajută să mă pregătesc pentru ziua care mă aÈ™teaptă. Cred că muzica influenÈ›ează oamenii în multe moduri diferite, este mai mult decât ceva de ascultat – ea ne poate miÈ™ca emoÈ›ional, ne poate aduce într-un loc calm È™i liniÈ™tit, ne permite să ne amintim de experienÈ›ele sau traumele din trecut, ne poate inspira – este ceva de simÈ›it. Pentru Victor muzica a venit firesc, natural, nu poate concepe viaÈ›a fără muzică È™i, aÈ™ completa eu, muzica este în ADN-ul lui.
"ToÈ›i avem anxietățile noastre È™i încercăm să ne găsim starea aia care ne ajută să mergem mai departe.”
Cum a început totul pentru tine? De unde a venit pasiunea pentru muzică?
Când aveam vreo 4-5 ani, doar că abia la 6 ani am reuÈ™it să mă duc la Palatul Copiilor din BraÈ™ov È™i am început să cânt cu vocea. Fratele meu era chitarist È™i m-a adus cumva în peisajul ăsta, a încercat să mă facă toboÈ™ar È™i aducea tot felul de instrumente pe acasă, dar eu eram cu vocea. Îmi amintesc că pedeapsa cea mai mare pentru mine era sa nu mă lase mama să merg la Palatul Copiilor, sâmbăta.
Au trecut anii È™i am început să merg la multe festivaluri, aveam trupă È™i cântam tot felul de piese, dar în special cover-uri. Încet-încet m-am apucat È™i de un instrument, de clape.
Ai È™tiut de la început că asta o să vrei să faci?
De când am început am È™tiut că asta voi face toată viaÈ›a. N-am avut niciun dubiu. Poate o singură dată, când am avut o nebunie È™i mă gândeam să mă fac cofetar (râde).
Ce ascultai când erai puÈ™ti?
Ascultam ce asculta frate-miu. Rock! Nirvana, Sepultura, Iron Maiden. Deci am trăit cam rocker. Îmi aduc aminte că aveam trei albume de la AC/DC. 3.
Ce asculți acum?
Albume, în general. Ultimul album de la Justin, pentru că este ciudățel È™i cred că de asta îmi È™i place foarte mult. Funk. Nu prea mai pot să ascult doar piese, aÈ™a că ascult albume întregi.
Trei artiÈ™ti/trupe de la noi care îÈ›i plac?
Helen, Golan și Byron.
Ce crezi că lipseÈ™te din muzica românească?
Nu È™tiu de unde s-o iau. E complicat (râde). În primul rând oamenii nu mai sunt true, mulÈ›i fac muzică pentru niÈ™te bani, sau pentru faimă sau pentru ceva super imaginar care durează super puÈ›in. În acelaÈ™i timp, în muzica underground sunt mulÈ›i care fac treabă bună. E greu să spun ce lipseÈ™te, aÈ™ avea o listă foarte lungă. E jale mare în muzica noastră, dar cumva funcÈ›ionează.
Când È™i de ce ai simÈ›it că trebuie să faci altceva È™i cum ai ajuns la OtherSide?
Am trecut prin multe stări. Multe stări proaste, multe stări bune, dar mai mult proaste. Pentru că nu făceam ce voiam eu È™i trebuia să fac tot felul de compromisuri ca să... ceva. Dar nu È™tiu ca să ce, exact. Probabil ca să intru pe radio, să ajung pe TV, să fiu cunoscut, să am succes, ceva de genul. Și mi s-a luat grav, iar la un moment dat am simÈ›it că nu mă identific cu ce făceam, cu VikyRed de exemplu. Am pus stop pur È™i simplu pentru că nu era true, nu eram eu. Mi-am dat seama că trebuie să fac exact ce vreau eu să fac, fără să mă mai intereseze absolut nimic È™i să nu mai cer părerea nimănui. Concluzionând, nu mai vreau să fac nimic din ceea ce nu vreau să fac. Și atunci am pornit OtherSide, pe ideea asta. E un proiect în care nu fac niciun compromis, fac exact ce mă taie capul È™i ceea ce simt. Odată cu ocazia asta m-am È™i liniÈ™tit, m-am relaxat puÈ›in, n-am mai sperat să am succes, să ajung cineva, pentru că oricum nu contează asta. Tot timpul eram presat È™i stresat. Mă gândeam că trebuie să lansez o piesă, că trebuie să-i trimit nu È™tiu cui de la radio, mă întrebam cu cine să mai lucrez. Multă bătaie de cap degeaba. Nu am ajuns nicăieri, concret, cu treaba asta. Mi-am dat seama că era „fake” tot ce încercam să fac. Eu voiam să ajung pe radio ca să am concerte, dar de fapt eu voiam să am concerte la Electric Castle, sau să cânt la Control sau la Colectiv. Eram în două lumi diferite, nu m-ar fi chemat nici dracu la Electric Castle dacă eu eram pe radio cu piesele alea. Deci nu eram sincer cu mine. Apoi am făcut OtherSide È™i s-a schimbat totul, am avut 30-40 de concerte pe an, È™i la cele mai mari festivaluri. Și am ajuns să cânt È™i în cluburile de care spuneam, adică am ajuns fix unde mi-am dorit. În timp ce făceam piesele pentru album mă gândeam ce bine ar fi să am primul concert la Colectiv, vizualizam asta. Culmea, acolo a fost primul concert OtherSide È™i a fost foarte tare senzaÈ›ia.
Piesa mea preferată de la OtherSide este Blowback. A ta?
Îmi place Blowback foarte mult. Încă mă mir cum am făcut-o, nu-mi dau seama. Îmi place mult pentru că e o piesă care are foarte puÈ›ine track-uri. De obicei, o piesă făcută de mine are 70-80 de track-uri, iar asta cred că are vreo 10, dar sună bine. Am găsit cumva o simplitate care sună foarte bine. Dacă mă pui s-o fac acum, n-aÈ™ putea s-o mai fac. A fost pur È™i simplu un moment, ca È™i Neverending, o altă piesă preferată, creată pe aceeaÈ™i stare. Au fost cele mai spontane piese create de mine, pur È™i simplu au curs de la sine, iar mie îmi plac piesele care curg.
De unde îÈ›i iei inspiraÈ›ia?
Habar n-am. N-am o reÈ›etă anume. Pur È™i simplu se întâmplă, n-am nimic de care să mă leg. Mă duc în studio È™i fac sau nu fac, iese sau nu iese.
Cu ce aromă ai asocia muzica?
Nu m-am gândit niciodată la asta. N-am privit niciodată muzica aÈ™a.
Consideri că muzica este ca o navă de explorare a sentimentelor?
Pentru mine a fost, pe mine m-a scos bine din anxietate. ToÈ›i avem anxietățile noastre È™i încercăm să ne găsim starea aia care ne ajută să mergem mai departe È™i să facem din anxietate o chestie bună. AÈ™a am compus albumul de la OtherSide, într-o anxietate continuă, iar asta m-a ajutat enorm. A fost o uÈ™urare È™i m-a făcut să mă cunosc mai bine. M-a făcut să mă accept aÈ™a cum sunt È™i să fac doar ce vreau eu să fac.
Ai cântat vreodată ca să impresionezi vreo fată?
Da, pe Ema (iubita). Pentru ea am cântat, o dată. Eram È™i puÈ›in băut (râde).
În ce oraÈ™ crezi că muzica ta se simte cel mai bine?
TimiÈ™oara, Cluj, Bacău. Cred că în Bacău am avut cel mai miÈ™to concert. În Cluj oamenii sunt mai relaxaÈ›i, se lasă liberi, se distrează.
Spune-mi un artist din afară cu care ți-ar plăcea să colaborezi.
Mi-ar plăcea să lucrez cu Syn, e o tipă din UK, are o voce superbă.
La ce ai renunțat pentru muzică?
La stat în faÈ›a blocului È™i mâncat seminÈ›e cu băieÈ›ii. Serios vorbind, cred că am renunÈ›at la multe chestii. De la 14 ani până la 21 de ani am studiat zilnic. Studiam continuu. Mă trezeam pe la 10 È™i studiam până seara. Deci nu prea ieÈ™eam pe afară, la joacă sau la fotbal. Dar nu simt ca È™i cum am renunÈ›at la ceva, pur È™i simplu nu mă interesa să fac altceva. Muzica a venit firesc pentru mine.
Există vreun film sau serial a cărui coloană sonoră te-a impresionat?
Da. E un serial, Stranger Things. Eu sunt pasionat de synth-uri, iar în serialul ăsta au folosit unele vechi, de prin anii 80, pe care eu le am în colecÈ›ia mea.
Bruno Mars sau Pharell?
Bruno Mars.
Rihanna sau Dua Lipa?
Rihanna.
Digital sound sau vinyl?
Digital.
Dacă viaÈ›a ta ar fi o melodie, în ce stil muzical s-ar încadra?
Funk. Îmi bate inima mai tare. Am fost È™i sunt fan Jamiroquai, iar când ascult o piesă de la el, mă bagă într-un film È™i e foarte bine. Eu nu dansez deloc, dar dacă îmi pui Jamiroquai sunt cel mai mare dansator. Mă dau peste cap, fac tumbe È™i tot felul de chestii. Eu chiar mi-am rupt piciorul pe muzica lui, într-un an, de ziua mea. Aveam în playlist numai Jamiro È™i am dansat până dimineață È™i atunci am reuÈ™it să-mi rup piciorul.
Dedică-i o melodie copilului, tânărului È™i actualului Victor.
Jamiroquai - Canned Heat.
Interviu Cristian Niculae
Comentarii