Noi aprindem și stingem iubirea când vrem

08:15 Aproape gata machiajul. Mult spus machiaj, n-am timp să mă machiez. Prefer să mă iubesc cu pernele, mai mult decât să îmi curbez genele. OK, puţin rimel, anticearcăn, dacă mi-a fost noaptea gri, gloss și am fugit pe ușă... 

În drum spre birou, aud o chestie tragicomică la radio. Cineva spunea că, în ziua de azi, e surprins când doi oameni se căsătoresc. Și că, în calitate de invitat la nunta lor, va cere să vadă un contract în care să fie clar stipulat angajamentul mirilor pe viaţă. Iar dacă într-o zi cei doi se vor despărţi, invitatul va cere contravaloarea darului din ziua fericitului eveniment. 

Acum stai și te întrebi... Să fie doar un român care caută să facă un ban cinstit pe oriunde se duce? Sau e realitatea pură, reflectându-se într-un mod atât de virulent sub ochii noștri, cu fiecare exemplu de mit al dragostei spulberat, încât am ajuns să spunem adevărul în glumă, fără să fim pe deplin conștienţi de el? 

O să sune a pahare sparte ceea ce urmează să spun, dar iubesc să iubesc! Cinstit, mă ajută și binecuvântata memorie de trei secunde, asemănătoare unui pește de acvariu, căruia vreau să-i spun Costel. Oricât de tare m-aș tăia și oricât de mult timp ar trece până m-aș vindeca urât, ca un copil cu semne de la cojile groase din genunchi, mereu o să o iau de la capăt, cu același elan! Fie, poate de data asta cu niște genunchiere în dotare. 

Am iubit cu adevărat o singură dată și, fără să pic într-o falsă nostalgie, sunt ferm convinsă că cea mai mare boală a generaţiei tinere este indecizia. Urmată de iluzia că avem timp. Da, cred că lucrurile erau mult mai frumoase în simplitatea lor pe vremea părinţilor noștri. Ei reușeau atunci ceea ce nouă ni se pare imposibil astăzi. Erau mai curajoși. Adevăraţi eroi care s-au luptat cu regimul de atunci, fără să aibă prosoape, mașini, chiuvete His & Hers și Mega Image la scara blocului. Încă mă întreb dacă erau modelaţi de acele vremuri fără posibilităţi ori, pur și simplu, fabricaţi, din naștere, oameni cu valori mai sănătoase. 

Noi suntem savage! Spirite dezlănţuite, cu liber arbitru. Găsim o garsonieră de închiriat, asta să fie problema! Căutăm conjuncturi superficiale, care să ne lase reci în faţa reminiscenţelor unei iubiri pierdute. Doar că niciodată nu îi vei uita mirosul pielii, oricât te-ai înfășura în parfumul tău cel nou, pe care nu-l știe. 

Eu rămân o militantă a relaţiilor! Pentru că, așa cum a spus și Rumi, denumit „prinţul poeţilor sufi”, care, în întreagă lui creaţie, a proslăvit iubirea divină: „Rana este locul prin care Lumina pătrunde în tine. Nu te întrista. Tot ceea ce pierzi se întoarce sub o altă formă."  Într-o lume în care ne exprimăm prin hashtag-uri, în care dansăm prin boomerang-uri, în care ne deformăm trăsăturile prin filtre de instagram, propun o deșteptare din adormirea asta indusă de tehnologie. Să nu ne lăsăm consumaţi de ea și, în final, dezumanizaţi. Să nu mai folosim umorul ca mecanism de apărare în orice schimb de replici, de frică să nu ne trădăm un caracter prea romantic și, poate, prea fragil, prea devreme. Să nu mai închidem ochii în faţa unui adevăr absolut, și anume că la sfârșitul zilei tot ce ne dorim este să fim iubiţi cu aceeași măsură în care iubim. 

Ca să-mi dezmorţesc sufletul, îmi amintesc din când în când de terasa noastră din Grecia, de paharele de vodkă și de fumul de ţigară plutind în sus, spre cerul negru, cu buline... Ah, și de briza care îmi șoptea vorbe dulci despre viitor la ureche. N-o să uit nici că am alergat noaptea pe faleză, în căutare de zece iaurturi grecești pentru a-mi calma pielea arsă de soare... Te-aș recunoaște și în întuneric, după cum respiri. OK, poate că am momente în care mi-aș dori să fiu Costel, bietul pește de acvariu cu memoria de trei secunde. 

Dar, până atunci, savurez un binemeritat pahar de Moscato D'asti. Nu-i spumant, nu-i nici spumos, nu-i dătător de dureri de cap, nici năbădăios. Merge direct la inimă, fără ocolișuri sau fasoane. 

After all this time? 

Always.

Love, R.