Membri în sala de lupte

Tyler Durden spune: „Văd atâta potențial È™i îl văd risipit. La naiba, o întreagă generație care pompează benzină, serveÈ™te la mese, o generație de funcționari înrobiți. Publicitatea ne îndeamnă să cumpărăm maÈ™ini È™i haine, să avem meserii pe care nu le suportăm, doar ca să cumpăram rahaturi de care nu avem nevoie. Suntem copiii mijlocii ai istoriei. Nu ne găsim nici rostul, nici locul. Noi nu avem un Mare Război, o Mare Criză. Mare Nostru Război este unul spiritual... Marea Criză este cea a vieții noastre. Am crescut cu toții în fața televizorului, crezând că într-o zi vom fi miliardari, vedete de cinema sau idoli rock. Dar nu va fi aÈ™a. Începem să ne dăm seama de acest lucru. Și suntem enervați la culme."

Regula numărul unu: să nu crezi niciodată că eÈ™ti prost, dar nici foarte bun. Nu m-am considerat niciodată grasă, chiar dacă slabă, în adevăratul sens al cuvântului, am fost doar în urma unui consum emoÅ£ional foarte mare. DeÈ™teaptă È™tiu că sunt, dar nici de idei cretine nu am fost lipsită. Nu am suferit niciodată de autosuficienţă, ori să mă cred superioară cuiva în vreun sens. N-am cunoscut îndeaproape înÅ£elesul frustrării, ea reflectându-se doar în trăirile unor terÅ£e persoane din jurul meu. 

Nu mi-au plăcut etichetele, în general, poate doar cusute pe haine. Ca urmare, m-am ferit să etichetez, la rândul meu, oameni, situaÅ£ii, vieÅ£i care nu îmi aparÅ£ineau. Cred că felul în care trăieÈ™ti în corpul tău È™i cum îÅ£i împaci sufletul cu lumea de afară sunt lucruri care te recomandă, mai mult decât o faţă frumoasă sau o pilă sus pusă. E loc sub soare pentru toată lumea, dar sunt unii care se înghesuie, care se împing È™i care te lovesc urât în drumul lor spre înalta societate. Din păcate nu mai È™tim să trăim decât cu aÈ™i în mânecă. Știm să trăim cu prejudecăţi È™i nu ne mai interesează faptele. Când ne-am pierdut oare interesul pentru a fi oameni buni? A nu se înÅ£elege greÈ™it: a fi un om bun nu înseamnă a fi absolvit de vini sau de greÈ™eli. Înseamnă a Å£i le asuma È™i a nu a te uita împrejur să vezi în spinarea cui le poÅ£i arunca. A fi un om bun înseamnă a fi preocupat de evoluÅ£ia ta, nu de involuÅ£ia celui de lângă tine. Bunătatea este despre ascensiune, nu despre a arde etape. 

Regula numărul doi: cei care sunt împotriva ta È™i te descurajează sunt cei care cred în puterea ta cel mai mult. Când eÈ™ti membru în sala de lupte, să adopÅ£i o atitudine pacifistă poate părea desuet, dar ridică-te deasupra mărunÅ£iÈ™urilor È™i acceptă-le ca fiind manifestări fireÈ™ti ale unor oameni într-atât de pierduÅ£i încât nu se pot abÅ£ine. Cel mult le poÅ£i zâmbi cu compasiune, È™tiind că să trăieÈ™ti în pielea lor nu-i nicidecum un privilegiu, ci o povară. 

Regula numărul trei: schimbă lucrurile pe care nu le poÅ£i controla. Ai puterea asta! Schimbă job-ul, dacă nu te mai reprezintă; locul, dacă simÅ£i că încă nu ai prins rădăcini; partenerul de viaţă, dacă înăuntrul tău îÅ£i spune să nu te opreÈ™ti acolo. Se poate trăi frumos È™i în acord cu tine, atâta timp cât ai curaj să ieÈ™i din sală È™i să spui „AÈ™a NU!”

De Raluca Bălănică