Mango, peaches and limes

Știu că poate ultimele articole au fost așa, music related, dar uneori cea mai mișto inspirație vine când se aude o melodie faină în căști. Mi-a spus cineva că apreciază faptul că scriu atât de personal. Fie că e vorba de Alma sau interviuri. Da, scriu foarte personal. Sunt de părere că, indiferent de cine ești, cum ești, unde ești, ce faci, o să te regăsești într-un fel sau altul în ceea ce scriu eu.

Salut. Mango, peaches and limes. Așa zice Frank Ocean. Am ascultat din nou albumul Orange. Mi se pare atât de personal. Mi se pare că povestește atât de frumos procesul de găsire a echilibrului. Uite, spre exemplu, eu asta încerc să fac în ultima vreme. De ceva vreme. De câteva luni, am început să mă aliniez. Mai am. Oh, cât mai am. It’s a long way, but I’m heading there. Ieri am avut o super-dimineaţă. Mi-am băut cappuccino la Origo, am inspirat aerul proaspăt și ușor rece de dimineaţă. 

Cred că nu am mai avut demult sentimentul ăsta. Să te bucuri de un gust dulce și ciocolatiu în timp ce asculţi liniștea zonei de aici de la coffee shop. M-am inspirat din zâmbetele oamenilor cu care am făcut schimb de priviri. Mi-am dat seama că eu lucrez foarte mult cu energiile oamenilor. Poate prea mult. Uneori. Și că, tot uneori, tind să uit că trebuie să existe un echilibru – între cât dai și cât primești – în acest transfer de energie. Unii oameni nu sunt cei mai buni conductori, iar asta poate provoca un scurtcircuit în interiorul tău. Indiferent de context.

Poate pentru că atunci când facem schimb de energie cu oameni faini, care sunt o sursă de stare de bine, oameni deștepţi cu care poţi purta conversaţii prin prisma intereselor comune, oameni amuzanţi cu care te simţi bine și poţi glumi fără ezitare – atunci când facem asta, ne și pierdem. Ne pierdem într-un conflict de interese.

Recent, mi-am dat seama că oricât de mult îţi dorești să fii bun, să fii sincer, să te bucuri de moment și să fii silly și tu, tu așa natural – uneori simţi că nu merită. Este? Că unii oameni nu merită. Dar aici, aici vorbim despre acel moment de pauză. Acel moment când trebuie să te oprești și să iei o gură de aer. Să realizezi că există un echilibru – între ceea ce se întâmplă și ceea ce se va întâmpla – fără te ancorezi prea mult în trecut și fără să privești prea mult în viitor. 

Stau pe marginea lacului și mi se pare cel mai mișto moment din ultima vreme. Am lângă mine doi oameni frumoși care mi-au amintit de ce e important să conștientizezi că există echilibrul. Întotdeauna apar oameni, lucruri sau momente care îţi amintesc asta. Chiar și răsăritul ăsta fain: apus, răsărit, zi, noapte, anotimpuri reci sau calde. Equilibrium.

De Ioana Sabo