Interviu Silvia Șerban

De unde a pornit dorinţa de a face haine? 

Nu cred în dragoste la prima vedere, cum nu cred că am fost pasionată de modă de când eram copil. Cred că dragostea a venit făcând! După ce am ratat șansa de a avea o carieră în contabilitate , un prieten mi-a spus că s-a deschis o școală privată de arte și că mi s-ar potrivi secţia de design vestimentar. Nu am plătit doar bani, am plătit cu muncă și nopţi nedormite ca să recuperez ceea ce alţii știau deja, veneam de la un liceu de filo-istorie și temele la desen mi le făcea mama mea în școala generală. Influenţa cred că a venit cumva din partea mamei, era o femeie extrem de frumoasă și elegantă, care mergea constant la croitoreasă și la diverși artizani de bijuterii și, în plus, unele ţinute și le făcea singură. Deci, nu, nu făceam rochii la păpuși de când eram mică, mai degrabă îmi plăcea să le tund și să le colorez faţa cu carioci.

Cum decurge procesul creativ pentru tine?

Întotdeauna, de la piese din colecţia anterioară. Îmi imaginez cine și unde ar purta ceea ce am de gând să fac. Apoi, deși nu îmi place să fac show-uri de modă, îmi imaginez cum ar arăta ţinutele pe podium, pentru că de aici vin foarte multe idei. Adun detalii într-un moodboard, cu materiale, câteva fraze scrise ca să nu uit ideile și apoi munca: schiţe, materiale, prototipuri, probe...

Trei lucruri care te inspiră? 

Oamenii. Când eram studentă, îmi plăcea să merg des în discoteci unde, deși îmi plăcea să dansez, cel mai mult mă încărcam privind oamenii, atitudinile, felul în care combinau hainele. Materialele. De câte ori merg în căutare de materiale, mai aleg câteva eșantioane care n-au legătură cu schiţele și ajung să schimb câte ceva din ce mi-am propus iniţial, pentru că materialele mă inspiră. Orice altceva: mașini, clădiri, atitudini ale celor cu care interacţionez, locuri în care ajung, personaje, istorie, filozofie, psihologie, frici, tipare de gândire...

Care este cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o în carieră? 

Aproape fiecare zi de lucru înseamnă o lecţie. Cea mai importantă cred că este comunicarea. De multe ori am greșit în privinţa asta și, cu timpul, mi-am dat seama că fără dorinţa de a cunoaște oameni noi și de a construi relaţii durabile, oneste, nu reușim mare lucru.

Pe ce pui foarte mult preţ în realizarea unei colecţii? 

În primul rând pe resursele mele de creativitate, pe care să le aduc cât mai bine în beneficiul clientelor. Cu siguranţă se întâmplă să și greșesc, dar de cele mai multe ori câștig, asta demonstrând chiar feedback-ul celor care cumpără și vin în continuare să comande.

Pentru cine ţi-ai dori să creezi o ţinută? 

M-aș descurca cu succes cu Lady Gaga, dar Penelope Cruz ar fi o provocare pentru mine! M-aș gândi cum l-ar face pe Bardem să-și piardă minţile când o vede. :)

Ce ţi-ai fi dorit să știi la începutul carierei și ce îi sfătuiești pe tinerii designeri la început de drum? 

Mi-aș fi dorit să știu că în România nu va reuși nimeni să menţină un sistem al industriei textile și al modei așa cum îmi imaginam că e normal să se întâmple. Aș fi economisit mult timp căutând soluţii la problemele care au apărut de-a lungul timpului în alte direcţii. I-aș sfătui pe tinerii designeri să își facă cât mai multe relaţii și să cunoască, să înveţe cât mai mult despre tot ce se poate în domeniu. Să renunţe la orgolii și să caute colaborări în zone cât mai diverse, să fie prezenţi și să se facă auziţi, pentru că nu îi va suna nimeni să le spună cât de talentaţi sunt până nu li se face simţită prezenţa. Sunt convinsă că doar așa vor apărea soluţii cu adevărat benefice pe termen lung, care le vor aduce și lor satisfacţii. Să gândească mare!

Care este un top 3 al celor mai frecvente greșeli de stil pe care le observi la noi? 

Erorile în stil apar frecvent, sunt nenumărate, dar ele nu m-ar deranja dacă aceste stiluri ar fi asumate. Chiar așa, aparent greșite, pentru că ce e până la urmă greșeala? Atât timp cât nu jignești, cât nu ieși dintr-o etichetă a unui eveniment, nimic nu mai poate fi numit greșeală. Ceea ce mă deranjează însă este a copia o imagine fără a fi filtrată. Fără întrebări de genul „cum mă face să mă simt colierul statement sau lurexul sclipicios? Ce transmit despre mine cu unghiile care fac concurenţă cu ghearele unei bufniţe? Ce mesaj transmit cu blugii rupţi de la simfiza pubiană până la glezne, ce crede iubitul meu despre mine când mă îmbrac în alb și negru ca el? Cum arăt când tatuajul sprâncenelor l-ar inspira și pe Picasso? Vreau să joc o festă și să fiu confundată cu Kim Kardashian sau un drag queen?” Dacă da, e bine, go for it! Dacă nu, e grav... Fără un răspuns onest la genul acesta de întrebări apar și greșelile de stil și, cel mai grav, un mers cu capul plecat, o voce fără volum și o privire tristă. Să copiezi imagini ale succesului altora nu duce decât la nefericire, urâţenie și bani cheltuiţi aiurea. Cam astea sunt cele mai grave 3 greșeli pe care le văd pe stradă.

Cum îţi petreci timpul liber în afara atelierului? 

Uite, răspund la întrebări :) și aștept să vină fiica mea acasă, pentru că mi-a promis că ajunge acum 5 ore. :) Mult timp înseamnă să-mi asum rolul de mamă pe care îl voi juca în orice stagiune. Mai am și rolul unei femei care află că viaţa i se va schimba pentru că va avea un copil, într-un spectacol care mi-e tare-tare drag, alături de actriţa Mihaela Teleoacă, de la Teatrul de Comedie. Îmi încep fiecare dimineaţă cu o meditaţie și merg aproximativ 20m până la atelier. Mare realizare! Consum minim! Merg la multe petreceri, acasă facem multe petreceri pentru că ne place să dansăm și în cluburi nu prea auzim ce ne place... Merg la concerte și festivaluri, la care mă minunez de forţa și talentul artiștilor, sunt puţine spectacole de teatru pe care le ratez, din păcate nu reușesc să citesc o carte pe lună, dar adorm cu programele de la Discovery, când apare câte un sezon nou al vreunui serial care ne place, facem maraton să-l vedem pe tot, de curând am descoperit beneficiile prânzului de duminică la Brașov și, de vreo zece ani, am hotărât că weekendul nostru este duminică și luni, ca să nu ne petrecem viaţa în trafic. Merg la cursuri și workshopuri pe teme dintre cele mai diverse, de la șamanism și cabala până la business administration și strategie CSR.

Ce vrei să transmiţi prin creaţiile tale? 

Habar n-am ce vreau să transmit, asta e relativ. Vreau să transmit eleganţă, creștere, comoditate, grijă, originalitate, pasiune... cam astea sunt umbrelele mari. Știu însă cu certitudine obiectivul: cât mai multe femei fericite și datorită hainelor pe care eu le propun.

Cum integrezi conceptul de sustenabilitate și responsabilitate în fashion, tema celui mai recent eveniment organizat de tine, în propriile colecţii? 

Până când tehnologiile vor fi accesibile și se vor putea produce mult mai multe materiale sustenabile și la preţuri accesibile, pentru mine sustenabilitatea va continua să fie ceea ce a fost și până acum: haine modulare, cu pierderi aproape zero, cu integrare de materiale reciclate. Am început deja să organizez diferit munca în atelier și am început să monitorizez și să ţin evidenţa resturilor de materiale, a benzinei consumate în aprovizionare, de mulţi ani folosesc colile A4 pe ambele părţi și refolosim unele ambalaje. Răspunsul, responsabilitatea, cu adevărat vine din reacţia clienţilor.

Ce a adus nou conferinţa „Viitorul este (Inter) Schimbabil –Sustainability Talk” și invitatul tău, Luca Olivini, în peisajul românesc de design vestimentar? 

Am fost și eu, și Luca surprinși de întrebările care au venit la finalul conferinţei. Chiar și el, care a fost într-un tur prin toată Europa, a mărturisit că a avut cel mai interesant și interesat public la București. Cred că am deschis o ușă pe care se poate intra din multe direcţii. Cred că am pus un punct pe harta sustenabilităţii în modă. Sunt surprinsă de lipsa prezenţei designerilor sau mica prezenţă a influencerilor în modă la acest subiect, dar am credinţa că toate lucrurile se vor întâmpla așa cum e mai bine. În același timp, am fost surprinsă de reacţia extrem de pozitivă din partea celor care nu sunt din sistemul modei! Asta îmi confirmă încă o dată teoria mea: consumatorul validează.

Ce alte proiecte ai, în această direcţie? 

Încă de anul trecut am început un program de workshopuri sub umbrela „Don’t Buy to Buy”, care înseamnă, așa cum se aude, nu cumpăra haine doar de dragul preţului sau al unui impuls de moment. Este un program prin care nu demonstrez doar schimbarea sustenabilă a obiceiurilor de cumpărare, dar ofer și instrumentele prin care se poate face această trecere, cum se poate ajunge în faza de a cumpăra doar acele haine care ne fac să ne simţim împliniţi. Împreună cu o parteneră sunt în discuţii pentru un nou proiect despre care în momentul ăsta nu pot spune prea multe, dar dacă negocierile vor decurge în direcţia potrivită, pot să spun că vom anunţa primul brand sustenabil din România care va respecta cât mai mult posibil strategiile de CSR. În toamnă voi relua împreună cu Luca, la București și la Milano, talk-urile pe tema sustenabilităţii și obiectivul este de a ajunge în primul rând la sistemul de educaţie, în facultăţi și școli. Mă bucur că îmi dai ocazia să vorbesc despre asta și îţi mulţumesc, pentru că aceste evenimente au nevoie de finanţare și, dacă printre cititori sunt și dintre cei interesaţi în a susţine astfel de acţiuni, îi aștept cu bucurie să ne contacteze.

De Cristian Niculae