GRAURE

Este unul dintre cei mai inovativi artiști de la noi. Sneakersi + artă = Graure. De la desene cu Rick and Morty până la recrearea unor personaje din filme, precum Deadpool, tânărul artist a captat atenția multor oameni, iar lucrările lui sunt efectiv mind blowing. Viața fără artă ar fi pustie, iar viața fără sneakersi ar fi prea goală, adică tot pe acolo, așa că am stat de vorbă cu omul care le îmbină și a ieșit acest interviu colorat. De citit alături de perechile tale de sneakersi.

Artă + sneakersi = ? 

Unicitate în vestimentație, ăsta a fost primul gând. E o poveste complexă în spate, dar se înțelege la acel nivel doar în momentul în care ajungi să ai propria ta pereche personalizată.

Cine e Graure descris de Graure? 

Un tip care preferă să se exprime mai mult prin munca lui. Mie îmi place procesul, agitația și uneori chiar și stresul de care mă lovesc în anumite situații. Mă bucură emoția omului când își primește lucrarea realizată de mine, mă bucură interacțiunea și șansa, evident, de a cunoaște aceste persoane.

Există foarte mulți oameni și multe vedete care apreciază ceea ce faci. Cum te-a schimbat toată această atenție pe care o primești pentru ceea ce faci? 

Toate lucrurile astea m-au făcut să conștientizez cu adevărat că munca mea este importantă și pentru alții, implicit să ofer mai mult și să cresc acea calitate care definește lucrările mele. Îmi place să îmi spun că nu m-am schimbat, cel puțin nu în sensul acela întâlnit la persoanele care trec rapid dintr-un mediu în altul, din anonimat în, ei bine, „mult mai puțin anonimat”.

Sunt curioasă dacă ai o pereche preferată de sneakersi – unul dintre modelele făcute de tine. 

Nu aș spune că am o lucrare preferată, am atins atât de multe zone în ceea ce fac, încât diferențele sunt enorme, atât din punct de vedere vizual, cât și conceptual. Două serii de lucrări care mi-au plăcut foarte mult sunt perechile cu nisip pe midsole (banda de cauciuc laterală) „The Sand Pack” și cele 4 perechi „The Marble Pack”, realizate pe Air Force 1 Mid, prin tehnica Ebru.

Care este modelul tău preferat de sneakersi? 

Fără „doar” și „poate”, Nike Air Force 1 Low triple white.

Și, totuși, de unde pasiunea și cum te-ai gândit să pornești treaba asta? 

Pasiunea pentru sneakers a venit încă de când eram mic, de la câteva modele Reebok „The Pump” și Vans Authentic. Ulterior am experimentat pe o pereche și mi-am dat seama că sunt foarte puține limite în ceea ce privește ce pot să fac, și mult mai puține persoane care fac deja asta la noi. Long story short, am fost „pionierul” unei nișe. Mi-a plăcut mult denumirea de mai devreme, nu mai știu exact de unde a apărut, dar m-a marcat și o accept cu mândrie și deosebită modestie (râde). 

Un artist care te-a inspirat? 

Dominic Chambrone – aka The Shoe Surgeon. Incredibil om, deosebită poveste, puteți căuta despre el în online și vă garantez că nu o să fiți dezamăgiți. Sper să lucrăm împreună la un moment dat. 

Care e cel mai fain lucru la ce faci tu? 

Faptul că pot să îi ofer unei persoane o lucrare de artă unică în lume. Deși cred că am spus suficient cu asta, o să merg mai departe, deoarece sunt mai multe planuri aici. Mă bucură mult să văd reacția pe care oamenii o au când își primesc acele lucrări, mă satisface extraordinar de mult interacțiunea cu ei și încerc să prind cât de mult pot. Nu e vorba doar despre pictură pe încălțări, nu, e vorba despre un proces în care fiecare are de câștigat, atâta vreme cât se implică până la capăt în asta. 

Hai să vorbim puțin și despre muzică – ce regăsim în playlistul tău? 

Foarte mult grime, jazz, rock și ceva r&b. 

Descrie-mi o zi obișnuită din viața ta. 

Lucrez foarte mult noaptea și cred că somnul e „overrated”. Dorm undeva la 5 ore pe noapte (sau dimineață) și în cea mai mare parte a timpului lucrez. Mă ocup și de partea foto/video pentru lucrările mele + diverse campanii pe care le realizez. Fac și editare video, însă momentan nu am suficient de mult timp încât să ajung repede la un nivel acceptabil pentru mine.

Dacă ar fi fost să faci orice altceva...? Spre exemplu, fiecare copil își dorește să devină ,,ceva”. Tu ce îți doreai? 

Simplu: Scafandru – ca să adun scoici Astronaut – roci de pe Lună Medic veterinar – mi-au plăcut mereu animalele Iar, momentan, dacă ar fi să mă gândesc la ceva, probabil că aș lucra în publicitate/un alt domeniu creativ. 

Ai vreun plan de viitor? Unde îți dorești să ajungi cu sneaker art-ul? 

Departe. Planurile de viitor sunt acolo și nu îmi place să vorbesc atât de mult despre ele, iar momentan mă focusez pe a consolida ceea ce deja am început să clădesc. 

Ce faci pe lângă asta? 

Campanii pentru branduri, am o prezență fermă în online pentru audiența mea și aleg întotdeauna să spun lucrurilor pe nume și să nu ma leg de chestii în care nu cred. E o discuție complexă aici, poate cu altă ocazie vom discuta pe larg. 

Dacă ar fi să oferi o pereche de sneakersi făcuți de tine oricărei persoane din lumea asta (dead or alive) și să stați de vorbă la o cafea sau un pahar de bere, pe cine ai alege? 

Gary Vaynerchuk. Nu sunt de acord cu tot ceea ce spune. Este de așteptat, dat fiind faptul că are multe momente de contradicție (pe care însă și le asumă). Nu e vorba că m-a inspirat în a face mai mult, pentru că mereu am fost genul de persoană care nu poate sta fără a face pe cât de mult posibil cu timpul dintr-o zi, însă conținutul lui m-a atins ca o confirmare, am simțit că fac bine ceea ce fac. Venind de la o persoană ca el, a însemnat mult pentru mine.

Viața fără sneakersi ar fi.... 

Nu știu exact. Un tip zicea ceva de genul „You’re either in your shoes or in your bed, so it pays to invest in both” – (nu mai știu personajul), se înțelege de la sine. 

Viața fără artă ar fi... 

Arta este subiectivă. Stă în ochii privitorului. Viața fără artă e un scenariu pe care nu mi-l pot imagina, dar ce îmi pot imagina e o persoană care vede arta chiar și într-o linie trasată pe asfalt. Așadar? 

For the grand finale, ceva ce nu știe oricine despre Graure. 

Din toată colecția mea de sneakers, doar două perechi sunt personalizate. Cum și de ce? Ei bine, am atât de multe idei în cap și îmi vine mereu să mai adaug ceva și încă ceva la o lucrare, astfel încât dacă port o lucrare custom cumva simt o limitare. E paradoxal și poate chiar ironic, tocmai omul care face artă pe sneakers să poarte sneakers albi, însă așa e.

De Ioana Sabo