Gáspár György

Psiholog clinician și psihoterapeut relaţional, cu specializare în hipnoza clinică, psihoterapia integrativă și de familie, Gáspár Gÿorgy reușește, într-un mod natural, de peste zece ani, Să facă acest domeniu accesibil tuturor. Și-a propus să fie salvatorul relaţiilor, a pus bazele #RevoluţieiRelaţionaleÎnRomânia, iar în data de 26 octombrie organizează, la București, cel mai mare eveniment de promovare a sănătăţii relaţionale, #EpicTalk. Despre toate acestea, dar și despre multe altele, în interviul ALĂTURAT.

Cum crezi că te-ar descrie pacienţii tăi? 

Depinde. Tind a crede că majoritatea dintre ei mă văd mai competent și mai brav decât mă simt eu în realitate. Dar, cu siguranţă, sunt și câţiva care și-ar fi dorit să fi găsit în mine un terapeut mai priceput. Este destul de complexă întrebarea, dacă vrem să o analizăm dintr-o perspectivă psihologică, și asta deoarece majoritatea clienţilor (pacienţilor) ajung să „proiecteze” asupra terapeutului acele trăsături pe care le caută în alţii sau pe care vor să le găsească în persoanele din jur. Și desigur că totul este potenţat și de cât de mult se identifică terapeutul cu aceste proiecţii. Însă, în mod cert, este importantă părerea pacienţilor despre mine, și asta nu atât de mult pentru psihicul meu, cât pentru procesul terapeutic care nu poate exista în lipsa unui spaţiu interpersonal, definit de încredere și siguranţă.

„Mindfulness urban”, una dintre cărţile pe care le-ai scris, este colacul de salvare, în zilele noastre. De ce crezi că este nevoie de acest „instructaj” pentru a trăi o viaţă simplă, dar autentică? 

Mindfulness, sau starea de prezenţă conștientă, este salvarea noastră într-o lume plină de violenţă, incertitudine și stres resimţit la tot pasul. Unii numesc starea de mindfulness drept o practică, eu consider că este un stil de viaţă prin care putem să ne reinventăm, psihologic și relaţional vorbind, pentru a face distincţia între ceea ce este esenţial și ceea ce este mai puţin esenţial. Oamenii secolului XXI au nevoie să ia decizii mai rapide, să aleagă între nenumărate opţiuni și să răspundă în conformitate cu valorile lor de viaţă, și nu în baza unor impulsuri sau a unor reacţii de moment. Însă, în lipsa unei vieţi trăite la momentul prezent, ne va fi aproape imposibil. A fi mindful înseamnă a fi conștient de ceea ce se întâmplă în universul nostru interior, a fi deschiși, curioși și faţă de emoţiile sau experienţele celor din jurul nostru, dar și a alege în mod intenţionat să răspundem așa cum este cel mai sănătos pentru noi și pentru relaţiile care ne leagă, într-un mod inexplicabil, cu cei din jur. Nu aș spune că starea de mindfulness duce la o viaţă mai simplă, ci, mai degrabă, aș sublinia că ne ajută să trăim o viaţă conștientă.

Cât de complicat este pentru bărbaţi să-și mulţumească partenerele? 

Dacă sunt deschiși la a fi prezenţi într-o manieră perspicace (dacă sunt mindful din punct de vedere relaţional), s-ar putea să le fie mai ușor. Starea de mindfulness ne ajută să distingem și să observăm părţi ale celor dragi care sunt mai puţin concrete sau evidente. Partenerele noastre (chiar dacă uneori vorbesc mai mult) nu sunt mereu clare în exprimarea nevoilor și a dorinţelor, motiv pentru care este înţelept să citim noi printre rânduri și apoi să oglindim ce am înţeles, pentru a ne asigura că am decodificat corect mesajul. Experienţa clinică îmi confirmă că majoritatea bărbaţilor au această intenţie de a-și mulţumi partenerele. Noi, bărbaţii, ne dorim să fim utili, să oferim ajutor și să vedem că partenerele sunt mulţumite de noi, chiar dacă nu rostim nici noi acest fapt cu voce tare. Dar, cu siguranţă, nu toţi bărbaţii știu cum anume să-și mulţumească partenerele, și asta din cauză că nu suntem educaţi în spiritul grijii și al atenţiei faţă de starea de bine a celor din jur. Aici, la capitolul inteligenţă relaţională, mai avem destul de mult de crescut.

Ce crezi că ne lipsește ca naţie din punct de vedere psihologic? 

Cred că exact această bunăvoinţă faţă de a respecta și a onora legături interpersonale. O deschidere mentală și sufletească faţă de aceste conexiuni invizibile care ne leagă pe unii de alţii. Mulţi dintre noi trăim cu falsa iluzie că suntem entităţi complet separate și că starea emoţională a celor din jur nu este treaba noastră. Ei bine, eu văd lumea dintr-o perspectivă sistemică și cred în faptul că totul este interconectat. Cu alte cuvinte, dacă cei de lângă mine suferă, atunci efectele acestei suferinţe mă vor atinge și pe mine. Respectiv, dacă mie îmi este bine, și celor din jur le va fi bine. De aceea, sunt de părere că grija faţă de sine și faţă de cei din proximitatea noastră sunt responsabilităţi ale fiecăruia dintre noi. Unii au de învăţat să fie mai generoși cu ceilalţi, în timp ce alţii au de învăţat să exprime mai multă bunăvoinţă faţă de propria persoană.

Ce te motivează, zi de zi, să lupţi pentru #RevoluţiaRelaţionalăÎnRomânia? 

Cele 3-4 valori în baza cărora am ales, în mod conștient, să-mi trăiesc viaţa. Mai exact, curajul de a face ceva pentru sănătatea relaţională a românilor, compasiunea faţă de durerea și suferinţa proprie și a celor din jur, respectul faţă de importanţa conexiunilor interpersonale și credinţa că am o misiune pe acest pământ. Cred în faptul că fiecărui muritor îi revine menirea de a fi în slujba lumii și a omenirii, iar sarcina mea este aceea de a promova și cultiva sănătatea relaţională.

Ce muzică asculţi? 

Aceasta este o întrebare extrem de personală, deoarece ascult muzică mai ales atunci când sunt singur, în intimitatea gândurilor și a trăirilor mele. Dacă sunt trist, prefer muzica ungurească, asta deoarece maghiara este limba la care am fost expus în perioada mea pre-verbală (înainte să învăţ să articulez cuvintele). Dacă sunt vesel, ascult muzică random pe YouTube. Dacă muncesc, îmi place să ascult muzică instrumentală, iar dacă merg cu mașina, mereu am câte un post de radio pornit, și asta pentru că îmi place să fiu la curent cu noile creaţii muzicale, chiar dacă anumiţi prieteni ar spune că am gusturi „prea” comerciale.

Dacă ai avea o putere, ce ai vrea să schimbi, la nivel relaţional, în România? 

Aș introduce psihologia relaţională ca materie în grădiniţă și școala primară, având, apoi, câteva module avansate pentru gimnaziu și liceu. Generaţiile tinere au nevoie să se cunoască pe sine, să-și descopere resursele și să creadă în puterea relaţiilor. Inteligenţa cognitivă contează, dar fără o inteligenţă emoţională și relaţională, oricine este pierdut în lumea zilelor noastre.

De ce ajutorul psihologic, la noi, nu este la fel de comun, precum în alte ţări? 

Pentru că nu avem o cultură a stării psihologice de bine. Pentru că părinţii și bunicii noștri au fost nevoiţi să lupte pentru supravieţuire și nu le-a mai rămas timp pentru a se preocupa și de latura sufletească și cea emoţională. Prin urmare, din lipsă de modele care să ne inspire, traseul nostru psihologic este mai lung și mai anevoios. Apoi, mai avem și un cult al auto-suficienţei și credem că la psihologie se pricepe toată lumea, că doar nu-i așa mare scofală să faci pe deșteptul și să le spui celorlalţi unde greșesc sau cum „trebuie” să-și trăiască viaţa. Doar că toţi cei care au întâlnit un psiholog sau psihoterapeut suficient de bun știu că psihologia este, înainte de toate, despre a-l înţelege pe celălalt, și abia ulterior despre a-l ajuta în rezolvarea problemelor.

Ai un guilty pleasure? 

Dulciurile și serialele.

Care este limita peste care nu ar trebui să trecem într-o relaţie? 

Știinţa relaţiilor ne arată că dincolo de violenţa fizică, există patru comportamente pe care este înţelept să nu ni le permitem în cuplu, familie sau orice altă interacţiune interpersonală. În literatura de specialitate aceste patru comportamente sunt numite și Călăreţii Apocalipsei Relaţionale și se referă la: critică, dispreţ, defensivă și împietrire. Cu alte cuvinte, noţiunea de critică constructivă nu există, chiar dacă pentru noi, românii, critica a devenit un soi de sport naţional. Critica aduce doar durere și suferinţă, nu este un instrument de cultivare a motivaţiei și nici de stimulare a creșterii. Apoi, dispreţul (care este o combinaţie de critică și superioritate) este unul dintre cele mai toxice comportamente, deoarece dizolvă instant încrederea și siguranţa interpersonală. Defensiva înseamnă să ne găsim, din nou și din nou, scuze în spatele cărora să ne ascundem pentru a ne asigura nevinovăţia. Iar împietrirea sau blocajul în comunicare este o altă strategie prin care ne ţinem la distanţă de emoţiile mai puţin confortabile care sunt parte din orice relaţie interumană vie. Pe scurt, dacă conștientizăm că ne implicăm într-una sau alta dintre aceste acţiuni, este important să ne asumăm responsabilitatea și să recurgem la a repara ruptura psihologică și relaţională, fără să ne cufundăm confortabil în gândul că timpul le rezolvă pe toate.

Ce este #EpicTalk și când va avea loc? 

#EpicTalk este cel mai mare eveniment de promovare a sănătăţii relaţionale, organizat în cadrul proiectului naţional #RevoluţiaRelaţionalăÎnRomânia. Este vorba despre o conferinţă pe care o organizăm anual, toamna, și la care se adună peste 600 de participanţi, pentru a descoperi cum anume ne putem cultiva și exersa inteligenţa relaţională. Formatul evenimentului se schimbă de la an la an, și de fiecare dată vine cu câteva elemente de surpriză. Anul acest avem 6 vorbitori și vom dezbate subiecte precum relaţia dintre soacre și nurori, conexiunea om-Divinitate, legătura dintre fraţi, acceptarea propriei identităţi sexuale, modul în care ne raportăm faţă de propriile frici și anxietăţi, dar și cum putem face pace cu traumele unei copilării zbuciumate. Un alt aspect interesant este și acela că vorbitorii nu sunt doar psihologi, avem invitaţi și din alte domenii profesionale. Spre exemplu, pe 26 octombrie, vor fi alături de noi și jurnalista Sanda Nicola, expertul în comunicare Dragoș Bucurenci și preotul Francis Doboș, împreună cu Diana Stănculeanu, Aurora Liiceanu și cu mine, toţi trei suntem formaţi în știinţa sufletului. Pentru înscriere și mai multe detalii, vă invit să accesaţi site-ul: www.paginadepsihologie.ro.

Care este întrebarea ce ţi se adresează cel mai des? 

Mai mult sau mai puţin direct, mulţi oameni mă întreabă cum anume i-ar putea face pe ceilalţi să se schimbe, să fie mai receptivi, mai cooperanţi sau mai ușor de influenţat. Acesta este unul dintre secretele care stârnește curiozitatea minţii umane, și adesea îi surprind răspunzându-le că primul pas în a-l schimba pe celălalt este să schimbăm ceva la noi. Este adevărat că, în 2019, ne vine mai ușor să-i manipulăm pe cei din jur decât să-i înţelegem, dar este de responsabilitatea noastră să învăţăm să relaţionăm în așa fel încât să păstrăm încrederea și angajamentul la loc de cinste.

Care este cel mai mare vis al tău? 

Am multe visuri și planuri, atât în sfera personală, cât și în ceea ce privește viaţa profesională. Dar unul dintre cele mai îndrăzneţe este să o aducem pe dr. Brené Brown (profesor universitar și cercetător al vulnerabilităţii umane) în România, în cadrul unei ediţii #EpicTalk.

De Cristian Niculae