Despre oameni

Într-o lume ideală, am fi și astăzi împreună. Dar nu suntem. În loc să vin acasă la noi, merg acasă la mine. Mă descalţ la intrare și întâmpin căldura. Spun „am ajuns", fără să aștept vreun răspuns înapoi. Într-o lume ideală, am sta și astăzi la povești cu prietenii din copilărie. Dar nu stăm. Îi vedem în live-uri pe Instagram și îi salutăm printr-un emoji. Într-o lume ideală, nu ne-am forţa să uităm. Să tot uităm.

Unii oameni vin, doar ca să plece. Oamenii seducători. După ei suspini, dar vei ajunge la un moment dat să te bucuri de absenţa lor. Important este să nu uiţi niciodată cu ce lecţie au venit în viaţa ta. Când mă gândesc la Ea, văd fetiţa din poză, cu zâmbetul știrb, îmbrăcată într-o rochie de sărbătoare, din material gros. Îmi aduc aminte că, lângă poza înrămată, mama îi păstra dinţii de lapte într-o cutiuţă de bijuterii din alamă.

Ea a fost sora pe care nu am avut-o și unul dintre cei mai apropiaţi și dragi oameni sufletului meu. Ea a plecat. Dacă mă citești acum, sper că ești bine și sper ca într-o zi, nu foarte îndepărtată, să ne scoatem bebelușii în parc, așa cum ne-am promis.

Când mă gândesc la El, mă văd pe mine, în oglindă. Văd roz, roșu, albastru, galben și scaune mutate prin casă. Când mă gândesc la El, simt mirosul de acasă, de detergentul verde din hainele noastre. Nu îmi aduc aminte pe unde ne sunt ramele, dar știu că pe hard-ul extern zac câţiva GB de povești frumos încapsulate în timp. El a plecat și s-a întors. Și iar a plecat. Și iar s-a întors. Dacă mă citești acum, sper să găsești ceea ce cauţi! Sper să îţi faci o viaţă frumoasă, așa cum ne-am fi dorit a noastră să fie!

Când mă gândesc la ele, dragile de ele! Minunatele, deșteptele și curajoasele de ele! Ele mi-au fost alături în cei mai frumoși ani. Secrete șoptite și majorate de neuitat. Lor m-am confesat ori de câte ori se întâmpla o premieră în viaţa mea și pe atunci premierele se ţineau lanţ! Când îmi beau cafeaua de dimineaţă, la ele mă gândesc. Ele au plecat. Dragile mele, dacă mă citiţi, sper să vă fie zâmbetele la fel de largi ca atunci. Sper să fiţi iubite, că de frumoase v-aţi făcut și mai și! Dacă mă citiţi, sunt mândră de voi!

Într-o lume ideală ţi-aș fi dat un ghiont, dacă te-aș fi prins că tragi cu ochiul la ce scriam. Nu mi-aș fi pus singură un pahar de vin, lăsându-l gol și însângerat, iar scrumiera plină de mucuri de ţigară. Partea plină a paharului este că viaţa, așa cum este ea, te poate surprinde uneori și plăcut. Poţi regăsi oameni pe care îi credeai demult plecaţi. Ei te pot ajuta, atunci când nu mai aveai credinţă în omenire. Ei sunt oamenii-surpriză, care vin în viaţa ta atunci când aveai cea mai mare nevoie de ei. 

Faţa ta obosită de la sfârșitul zilei, pentru ei, este radiantă. Te trezești, într-o după-amiază de vară, că îţi bei ceaiul de portocale alături de un om cu care vorbești aceeași limbă. De care te leagă un trecut. Partea cea mai frumoasă? Nu aveai nici cel mai mic habar! Și ajungi acasă zâmbind. Nu mai saluţi pe nimeni și nimic. De abia aștepţi să vină weekendul cu și mai mulţi oameni și cu și mai multe povești!

P.S.: Îţi mulţumesc!

de Raluca Bălănică