Basic instinct

Ne-am văzut prima oară într-o seară de… ianuarie. El tocmai aterizase, eu eram încă în faţa dulapului, cu capul în nori. Știam că n-o să ajung la timp, iar bârâitul telefonului, captiv între două helănci, nu mă ajuta deloc. M-am urcat în Uber și instant m-a lovit gândul că uitasem caloriferul în priză. M-am întors din drum, în ciuda superstiţiei – caloriferul era scos din priză. Bun, acum pot să plec liniștită, mi-am zis. Afară mă aștepta vecinul de la 2, care își voia ghivecele promise de astăvară. M-am făcut că vorbesc la telefon și am plonjat direct pe bancheta din spate. Aveam o stare familiară – intuiam ceva, dar nu până la capăt.

Când mi-a spus „Ralucelu”, i-am zâmbit și am lăsat instinctul să mă poarte de acolo.

Pentru cunoscători, dar și pentru cei care nu știu, am inventat un joculeţ pe IG, în care eu vă întreb diverse, iar voi îmi răspundeţi. Și invers. Mi se pare un feedback firsthand, pentru momentele în care gândesc următorul articol. Cineva m-a întrebat acolo despre instinct. Mai exact, de unde vine el? În cazul meu, până am învăţat cu ce se mănâncă, mi-a mâncat el toţi ficaţii! Și totuși… Care-i treaba cu instinctul? Instinctul e un reflex care asigura odată devoltarea speciei umane. Ne spunea când să ne hrănim și de ce animal superior din lanţul trofic să ne ferim. În continuare ne ajută în sensul ăsta, doar că zgomotul de afară a devenit atât de mare încât de abia se mai aude. De aici și aplecarea tot mai mare zilele astea către yoga, meditaţie etc.

Cum îţi explici faptul că, oricât ai încerca să găsești un numitor comun cu cineva, că oricât te-ai încăpăţâna să vezi binele acolo unde clar lipsește, nu poţi? Pentru că instinctul urlă cât îl ţin plămânii să stai departe de persoana aia. Nu e bună pentru tine. Fugi!

Sau cum îţi explici că sunt oameni cu care ţi-ai trait cândva o etapă din viaţă, aţi păstrat legătura și e una cât se poate de armonioasă? O legătură effortless, care nu-ţi mănâncă timp, nervi, care nu te împinge să fii altcineva. Acolo instinctul tace, pentru că te știe în siguranţă.

Am mai spus asta, sunt foarte atentă când vine vorba de energii. Pentru că, după o anumită vârstă, ele îţi sunt cele mai bune și sincere prietene. Până atunci, ai verde să te dai cu capul de pereţi, să fugi de ceea ce deja știai, dar să te rogi pentru un outlook diferit. Când îţi ignori instinctul, nu faci decât să te abaţi de la drumul iniţial; practic, tu vrei să sari la level 46, când ești level 10. E ok, așa te călești.

Ghid user-friendly de utilizare a instinctului: 

Situaţia nr. 1: la birou. Ai oameni și oameni pe lângă tine. Cu unii ai click din prima, pe alţii nu-i înghiţi nici cu zeamă de lămâie. Ce faci? Forţezi o relaţie de conjunctură să fie bine, ca să nu fie rău? Cel mai bine adopţi o atitudine neutră, în care diplomaţia e mereu la ea acasă. Păstrează picanteriile pentru prieteni. 

Situaţia nr. 2: faza Banderas. Tipul e mișto, îţi arde buza după el, dar simţi că ceva e off. Fie te întreabă de ce te-ai parfumat atât, fie pleacă cu scârţ în secunda în care ai ieșit din mașină. You get the picture. Ce faci? O lălăi în speranţa că, poate, e el timid?! Sau poate e încă frustrat, din cauza fostei – care btw e o maaare nenorocită! Fugi. Level 46! O să ajungi la reanimare, iar recuperarea ain’t gonna be easy.

De aici, exemplele pot continua – de la manipularea inconștientă a prietenilor care, sigur, îţi vor binele, dar care te pot copleși uneori cu sfaturile lor, la manipularea conștientă și în masă a platformelor de socializare care îţi spun cum să arăţi, ce să mănânci, unde să te plimbi etc. 

Ascultă-ţi instinctul. Învaţă să-l reperezi și să aplici pasul următor firesc. În momentul în care trântești ușa după tine, iar el nu se mai obosește să vină, e timpul să pleci. Restul e doar zgomot… 

Love, Miss Q

Raluca Bălănică