O lume minunată produce și mașini, pentru copii...

În 2015, pentru a aniversa cei 68 de ani de carieră ai modelului Defender, Land Rover a scos acest Land Rover Defender Pedal Car Concept.

După conceptul din 2015, în 2016 a urmat și producţia de serie. S-o luăm cu începutul: preţul jucăriei cu pedale - 10.000 de lire (vreo 15.500 de dolari la vremea respectivă). Pentru mulţi acest preţ este sfârșitul, nu începutul. Jucăria pentru copii de maximum șapte ani a fost prezentată de englezi ca având 1 copil-putere. Nimic electric, nicio cheiţă cu care să întoarcă tăticu mecanismul, utilajul este propulsat doar de mușchii celui mic. Micul Defender a fost aruncat pe piaţă la finalul vieţii legendare a Defender-ului mare. Fanaticii care au iubit poate cea mai longevivă mașină din istorie s-au bucurat să vadă că ăsta micu' păstrează detaliile celui mare. Cauciucurile alea înguste, scăriţe sub uși, șorţuri în spatele cauciucurilor, capacul de la rezervor, proeminenţa de pe capotă și inserţiile de aluminiu natur de pe aripile faţă. Culoarea Loire Blue metalizat este exact nuanţa de la cel mare. 

La interior echiparea este peste cele mai multe Defender-uri de serie: piele peste tot, scaune, volan, uși, praguri. De mare efect mi se mai par frâna de mână, prelata din piele care acoperă bena (în care găsim din nou aripile îmbrăcate în aluminiu natur) și ceasurile din bord.

Frumos tare! Pe mine m-au fascinat și niturile prezente în tot locul pe caroserie, exact ca la fratele mare. De fapt, realizaţi că un copil de cinci ani nu poate sesiza și evalua asemănă- rile astea. Este clar că mașina a fost făcută să ne cucerească pe noi, ăștia mari, și să ne repezim să scoatem 15-16.000 de dolari din buzunar. În rest, ce să facă ăla micu' cu un Land Rover decapotabil de 15.000 de dolari? La banii ăștia își începe viaţa sexuală de la șapte ani. Și nu cu oricine, ci cu Miss Liceu din orașul lui.

Pe lângă două feluri de frâne, mașina mai are și suspensii bine gândite. Exact aici vream să ajung: sper ca suspensiile alea să ţină un om la șaptej de kile, că, dacă mi-ar lăsa cineva așa ceva în curte pentru un weekend, nu m-aș da jos din ea nici ca să dorm. Nu vă mai spun că pedalele duc mașina în faţă și-n spate.

Iar ca să vedeţi cât de ridicol de serioși sunt englezoii, să știţi că modelul acesta de jucărie a fost prezentat la vremea lui la Salonul de la Frankfurt. Deci nu e chiar de joacă, da?! Eu, unul, revăzând mașinuţa cu ocazia zilei de 1 iunie, am cam picat pe gânduri: între acest Defender cu pedale și o herghelie de ponei ce aș alege?

Altfel, pe net mai găsiţi Toylander, un producător specializat în mașini electrice pentru copii, iar bună parte din ofertă sunt replici ale unor modele Land Rover (mai ales Defender) clasice. Dar și acelea, cu ceva mai mici pretenţii de exclusivitate, sunt undeva pe la vreo 4.000 de lire. Interesant la ele este că au și varianta kit, care dă plăcerea puștiului să-și monteze singur mașina și să mai meșterească la ea. Dacă nu scoateţi din copil un Schumacher, măcar vă iese un inginer ca Porsche.

Toylanderul electric, mai puţin exclusivist și mai ieftin: doar vreo 4.000 de lire

Sau așa... 

Tot prin 2015, domnul inginer Dan Hryhorocoff, aproape pensionat, a făcut cam ce au făcut cei de la Land Rover, dar mai pe invers. Adică, el a făcut o mașină mare, bună de mers pe stradă, care este replica unei mașini de jucărie cu pedale, foarte populare în anii copilăriei dumnealui. Modelul cu pedale Murray General a făcut istorie în anii '40-'50, atunci când a început nea Dan să meargă. Ajuns în pragul pensiei, domnul inginer a luat șasiul de la un Ford Ranger din 1997, a luat și motorul V6 de 3.0 litri și 147 CP și și-a făcut o copie în mărime supra-naturală a jucăriei lui. Doar că asta mare, deși are volanul ăla metalic cât o roată de tractor și probabil cântărește jumătate de tonă, merge cu un motor măricel. Deci nu trebuie să pedalezi. Hai că-i bine!

Mașini mici, oameni mari

Dacă tot am vorbit despre mașini cu pedale, ia să vedem și mașini mici celebre pentru oamenii mari de pe ele. În prima fotografie îl avem pe foarte micul Ayrton Senna într-un fel de Jeep cu pedale. La moartea prematură a pilotului (abia împlinise 34 de ani), mama îndurerată s-a pronunţat cam așa în legătură cu această poză: „Blestemată să fie ziua când a primit cadou această mașinuţă!” 

De atunci fiul nu s-a mai dat jos din mașină până la moarte. În maiou sau în cămașă, Ayrton, copilul unei familii altfel foarte înstărite din Brazilia, avea deja alură de campion. Puștiul s-a născut și a copilărit la o aruncă- tură de băţ de un circuit de curse, care ceva mai târziu avea să devină celebrul Interlagos.

Tatăl lui Senna era el însuși șofer și pasionat de mașini. La patru ani i-a cumpărat prima mașină de jucărie, iar apoi a avut grijă ca, pe măsură ce creștea, ăsta micu' să primească un kart potrivit dimensiunilor lui. Mult mai târziu, când Senna era deja campion mondial de Formula 1 și și-a cumpărat prima lui proprietate, și-a amenajat în curte o pistă cu karturi. Pe vremea aceea, în weekendurile cu Mari Premii de Formula 1, piloţii o mai puneau de „una mică cu carturile”, iar Senna era nelipsit. Vorba aia: „O lume minunată, în care veţi găsi numai copii!” 

E drept, copii plătiţi cu zeci și sute de milioane de dolari, dar copii.

De Alexandru Duţu