Andrei Mitrașcă: Performanța este muncă și îndârjire, nu noroc

În lumea sporturilor cu motor din România, Andrei Mitrașcă este cunoscut drept pilotul cu cele mai multe curse fără abandon din Campionatul Naţional de Viteză în Coastă DUNLOP. În pofida faptului că a concurat câţiva ani la rând, atât ca pilot, cât și în postura de copilot în Campionatul Naţional de Raliuri DUNLOP, Andrei rămâne cunoscut mai ales pentru că este primul român care a participat la cursa de 20 de kilometri de la Pikes Peak și pentru că a bătut un Ferrari pe Transfăgărășan, cu o Skoda echipată cu anvelope Dunlop.

Andrei, cum ţi-a mers anul acesta?
Pentru mine a fost un an foarte bun. Printre altele am încercat să-mi testez limitele cu o participare în cursa de la Mount Washington, care a avut loc anul acesta, în iulie. Rezultatul a fost pentru mine peste așteptări.

Te-ai întors acasă cu un record în această cursă. Este primul record românesc?
Nu cunosc niciun alt român care să fi participat, cu rezultate notabile, la cursele de viteză în coastă din SUA. Sunt competiţii prestigioase, dificile și, în același timp, destul de inaccesibile financiar pentru cei mai mulţi dintre noi. Gândiţi-vă că a trebuit să trimit mașina de curse cu vaporul până în State și să îi asigur toate serviciile peste ocean. De două ori. Nu e lucru ușor. Anul acesta mi-a fost un pic mai bine pentru că aveam deja mașina acolo, după participările mele anterioare de la Pikes Peak. Recordul însă, la Mount Washington, l-am stabilit la clasa dedicată mașinilor cu tracţiune faţă.

"Performanţa nu este un noroc, ci multă muncă și îndârjire." - Andrei Mitrașcă

A fost mai greu la Mount Washington sau la Pikes Peak?
Cursa de la Pikes Peak îmi este mai familiară acum. La Mount Washington mi-a fost greu să memorez traseul. Sunt 12 kilometri de urcuș, pe care mulţi au abandonat, pentru că virajele sunt înșelătoare și le poţi încurca. Oricum, am câștigat mult pe viraje, datorită aderenţei excelente a anvelopelor Dunlop și a antrenamentului de ani de zile în cursele virajate de la noi. În rest, ca putere, mașina mea a fost mult sub nivelul mașinilor majorităţii concurenţilor, dar am terminat pe 12 la general. Sunt foarte mândru de asta.

Este deja al doilea record pe care îl baţi. Cum ai ajuns să baţi un record la Mount Washington?
Recordul mașinilor cu tracţiune faţă nu este promovat de organizatorii de acolo, dar este unul pe care l-au recunoscut. Am știut că pot să îl bat, de când m-am înscris. Mi-am programat totul atent. Mi-am setat mașina, mi-am stabilit echiparea corespunzătoare de la Dunlop și m-am pregătit mental. Trebuia ca totul să meargă perfect, și asta s-a și întâmplat. Am fost acceptat între cei 75 de concurenţi, din 120 de înscriși. Am avut anvelopele potrivite pentru orice fel de vreme. Dunlop este partenerul meu din primul an de când concurez, din 2009, și alături de ei am stabilit și recordul de pe Transfăgărășan. De fiecare dată am căutat să am anvelope de top. Am abordat cu încredere, am fost foarte hotărât și concentrat, iar experienţa din Campionatul Naţional de Raliuri DUNLOP m-a ajutat foarte mult.

Cum te-ai descrie? Ce este performanţa pentru tine?
Pe fond sunt un visător și cred că nimic nu se poate face fără vise... mari. Performanţa nu este însă un noroc, ci multă muncă și îndârjire.