Serialele și Guvernul

Să fii Ana Creţu. O tânără și talentată actriţă de teatru (născută la 24 aprilie 1994, angajată la Metropolis) care a jucat în montările unor texte celebre: Livada cu vișini, Unchiul Vanea, Lecţia, O noapte furtunoasă, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Merită Ana Creţu să câștige bani din arta ei? Da, desigur. Ce-i oferă România acestui sfârșit de deceniu 2010, dincolo de scenă?

Puţină televiziune. Zic puţină, pentru că televiziunea din România pare panicată la ideea de a inova. Au început, stimaţi telespectatori, serialele românești ale noului sezon de toamnă. „Sacrificiul”, deocamdată, la Antena 1 (urmează comedia „Mangaliţa”), „ Profu’ ”, „Vlad”, sezon doi și „Las Fierbinţi” sezon fără număr la PRO TV. Și premierele nu s-au încheiat. Primul titlu este, ni se spune, un serial 100% românesc, în vreme ce următoarele două sunt franșize. Bugetul lor se învârte în jurul celui pe care-l are o echipă de fotbal bună de divizia B de la noi, vreo trei milioane de euro.

Să joci într-un serial românesc de la PRO sau de la Antenă e probabil cel mai bănos job pentru un actor din România. Ce-i acestuia televiziunea, dincolo de bani?

PRO merge pe public mai tânăr. Unul mainstream, dar cu care trebuie să te arăţi, din principiu, mai deschis. Care-ţi cere zvâc, nonconformism, o ţâră de surpriză. Profu’, de pildă, are parte de un scenariu ok, la care lucrează Răzvan Roșca, și de regia eternului Iura Luncașu, la care canalul din Pache s-a abonat demult. Faptul că-i vorba despre franșiză nu cred că trebuie condamnat, important e să alegi bine și să adaptezi bine.

Sigur, orice serial cu adolescenţi și tineri produs de PRO – de la „Cu un pas înainte” încoace – aduce un nesmintit zâmbet optimist, al tânărului care poate, care-și urmează visul – visul american. Și e de înţeles. Spectatorului căruia-i place „Profu” trebuie să-i placă și Vocea României, și apoi Românii au talent. El nu trebuie să uite că, din anii ’90 încoace, de la generaţia PRO, gândește liber. Liber și privat, nu politic, că n-avem noi treabă. Aidei Economu îi stă bine lângă Andi Vasluianu și cuplul ăsta, care în film încă nu s-a format, dar care negreșit va deveni unul, nu-i rău.

Deși „Profu” prelucrează drame de familie – cum altfel? –, are meritul de a propune cel puţin două personaje bine conturate: Mișu profu’ (Vasluianu) și, în primul episod, Emil, un elev care află abia la 16 ani c-a fost adoptat și găsește în Mișu un tată-prieten pe care nu-l găsise acasă. Înţeleg că, în fiecare episod, un alt elev va deveni protagonist, cu Vasluianu (și cu Economu) punct(e) fix(e). Ei bine, dar dacă nu te cheamă Aida Economu – actriţă tot la Metropolis –, ci Ana Creţu, n-ai bafta unei licenţe germane. Joci într-o telenovelă în al cărei scenariu, semnat de Radu Grigore și Simona Macovei, intervine Ruxandra Ion și-n care, deși ești mai bună decât prietena ta Cristina Ciobănașu, nu faci nazuri. Joci bine și joc de glezne, nu-ţi dai cu părerea despre cum ţi se pare filmul. Nu spui că ţi se pare cam nașpa o scenă în care doi bărbaţi pun pariu că or s-o cunoască în profunzime pe o nou-venită în firmă (unul zice că-i „curviștină” pentru că are „privire de căprioară”). Nici că-i ciudat să te duci la o agenţie de voiaj când vrei să afli cât e un bilet de avion la Milano, mai ales când stai toată ziua pe net. Dar să lăsăm un pic serialul să curgă, o să revin.

Altceva mi se pare foarte tare în acest debut de sezon: „Sacrificiul” și „Profu” fac parte, mai nou, din patrimoniul cultural românesc, drept pentru care guvernul României le oferă un mic grant, de câte un milion de euro. De asta s-a tot trâmbiţat că primul e rrromânesc, iar PRO TV de asta și-a schimbat domeniul de activitate înainte să aplice pentru subvenţie. Avem o piaţă de televiziune privată susţinută de Stat. Ne-am liniștit: creativitatea Anei Creţu e, de-acum, prioritate naţională. Pentru că unde în altă parte se putea ea dezvolta mai bine decât pe platourile unei telenovele?

De Alexandru Matei