Liber ca pasărea cerului

În vreme ce Netflixul și HBO nu mai prididesc cu lansări, dar nu rămân mai prejos nici AMC sau AXN, eu, unul, am tot amânat să scriu despre un nou serial de canal generalist, din ciclul bătăliei pentru supremaţie dintre Antena 1 și PRO TV.

„Liber ca pasărea cerului” nu seamănă cu nimic difuzat de Antenă, adică nu seamănă cu telenovelele. Părul roșu al Cristinei Ciobănașu, fiica adoptivă a Ruxandrei Ion, face acum loc părului brunet al lui Ducu Ion, fiul Ruxandrei Ion – această adevărată mama Omida a divertismentului antenist. Ducu Ion e producătorul unui serial de familie, despre criza/crizele de la 40 de ani. Deceniul cinci al vieţii nu este doar cel al celor doi eroi – Orlando interpretat de Ștefan Bănică și Ducu de Marius Florea Vizante (chit că actorii sunt și mai în vârstă), ci al celor mai mulţi dintre români, conform statisticilor demografice. Așadar, targetare de public reușită. Regizorul, Răzvan Săvescu, a realizat cel mai de succes serial de comedie din România – până la Las Fierbinţi – adică La Bloc. Scenaristul, Octavian Grigorescu, este ţinut la secret: nicio informaţie despre el pe internet. Nu apare decât pe genericului filmului, în anunţ scriindu-se doar „scenariu românesc”, ca și cum, dacă-i românesc, nu contează autorul/ autorii. Nu-mi dau seama de ce. Din capul locului, ceea ce reușește cel mai bine filmul este cristalizarea personajelor.

Vizante e foarte bun, așa cum îl știm din, să zicem, „Restul e tăcere”. Orlando îi oferă lui Bănică un rol care să nu-l destabilizeze, un Ciupanezu mai bucolic, latino, care nu mai arde pumni la Antiaeriană, la capătul lui (defunctului) 15, ci face pe Qusimodo în Centrul Vechi, loc al contrastelor, ca Parisul lui Hugo. Ducu e un ratat, ca cel din American Beauty. Dar numitorul comun al celor doi e tot Nae Caranfil, la care Săvescu trage cu ochiul și urechea mai mereu. Filantopica este, astăzi, filmul cult al României anilor ‘90, așa că oamenii de la Antenă s-au gândit să-l urmeze și să-l upgradeze pentru un serial urban. Satul și mahalaua fiind apanajul concurenţei, lor le revine misiunea să picteze credibil viaţa de la oraș: la „bloc”, în anii 2020. Stela în rolul lui Jojo (invers, de fapt, acum îmi dau seama!) e tot un chip memorabil, al surorii bogate a ratatului. Doar Dora, soţia lui Ducu, pare ceva mai ștearsă.

Greutatea spectacolului cade pe cei patru umeri ai lui Vizante și Bănică. Ducu și Orlandă sunt construiţi parte realist, parte mitologic. Orlando, așadar, e un pierde-vară pe care nu prea-l poţi pipăi în realitate. Ducu e blegul cu suflet de poet (oleacă de Mircea Diaconu în rolul lui Ovidiu Gorea din Filantropica – referinţa inconturnabilă), iar cuplul acesta a fost probabil conceptul central al filmului. Ar mai fi de remarcat exploatarea Centrului Vechi – locul are potenţial ficţional și n-a fost încă pus în valoare. Pariul unui serial de termen lung și audienţă mare e însă greu de ţinut. Evident că echipa Antenei încearcă să fure din cele două milioane de telespectatori ai Las Fierbinţi-ului și bine face, dar cuplul vesel Bănică-Vizante nu-i de ajuns pentru asta.

Ca mereu în televiziune însă, publicul e cel care va decide, prin audienţă, dacă serialul vinde bine sau nu. Trebuie remarcat, înainte de orice, că „Liber ca pasărea cerului” e cel mai bun film de comedie realizat vreodată la/de Antena 1 și măcar începutul arată, ca să vorbim ca poetul, fecund.

De Alexandru Matei