Summer well, summer better, summer best

Se poate să fiu subiectivă și să mă bucur, în general, de concertele și festivalurile care au un iz oarecum intim, fără ca asta să le reteze din grandoare. Iar Summer Well este unul dintre ele. Desigur, nu e de anvergura Electric Castle, Untold sau Neversea. Dar poate că asta îl face atât de special.

ii, e un festival de tradiţie. Știu grupuri de prieteni care ajung la Domeniul Știrbey de la Buftea în fiecare an, la fiecare ediţie, încă de la prima. De altfel, publicul e cumva omogen aici, sau cel puţin așa l-am simţit. Pentru că, da, a fost prima mea participare la acest festival, dar deja știu că nu va rămâne ultima, e lesne de-nţeles că mi-a plăcut și că m-am bucurat de fiecare experienţă de-aici, de la cele muzicale la cele culinare.

Dar să-ncepem cu-nceputul, vineri, 9 august: Night Picnic, Son Lux și Bucharest Symphony Orchestra. Pentru mine, a fost ziua de familiarizare cu conceptul Summer Well. M-am plimbat, am observat împrejurimile, decorul, publicul și atmosfera și, ca orice om, m-am strecurat pentru un preview simfonic – pentru că asta s-a întâmplat la BSO, s-au cântat cele mai cunoscute piese ale artiștilor care aveau să urce pe scenă în următoarele două zile.

Sâmbătă deja intrasem în atmosfera de festival, așa că mi-am încălţat sneakersii oarecum retro, în culori pastel, și i-am asortat, neinspirat, cu o salopetă. Mare greșeală. Note to self: să nu te mai îmbraci niciodată în salopetă dacă te duci într-un loc unde se bea mult și toaletele nu-s la fel de confortabile ca acasă. Nu înţelegeţi greșit, nu mă plâng de altceva în afară de alegerile mele vestimentare inoportune. Altfel, toaletele au fost și suficiente, și relativ curate – dacă ţinem cont de traficul impresionant de la Summer Well. Ce-i drept, săpun nu mai era după ora 20:00, dar pentru asta am fost pregătită și-am inclus în rucsacul de festival șerveţele umede și un gel antibacterian. Aici, da, faceţi ca mine. Am plecat de-acasă pusă pe fapte mari, sau cât de mari îmi permi - teau căldura și corpul. Așa că am luat la pas tot domeniul, de la zona de food – unde am zăbovit puţin și am mâncat niște super sandwichuri într-un fel de turtă de mămăligă (am un singur regret, că nu am reţinut numele celor care le preparau) la cele două scene. După încă o oprire pentru o cafea de la Van Fruct – nu m-am putut abţine, m-am dus spre scena Red Bull, la IARMAROC. Aveam o vagă idee despre ce urma să se întâmple acolo, dar trebuia să și văd. De la ora 16:00, aici au avut loc ateliere de diverse meșteșuguri, de la crearea opincilor și a măștilor tradiţionale românești la olărit și cântat la instrumente tradiţionale. M-am simţit ghidușă în faţa roţii de olărit și-am făcut un remake foto după celebra scenă din Ghost, dovezile vor rămâne private. Ah, și am degustat câteva preparate tradiţionale homemade, mai mult ţuică (da’ ce, n-aţi mai văzut ţuicare?).

Spre seară, Subcarpaţii au încins aceeași scenă, de la ora 21:00, în stilul energic caracteristic. De altfel, înţeleg că treaba cu IARMAROCUL a fost asociată cu ei, gg. La 22:00 am început să fac ture și pe la main stage, pentru că Jungle. Uitasem că e imposibil să te dedublezi și să fii în două locuri în același timp, dar cumva am reușit să îmi împac dorinţele într-un mod destul de satisfăcător. IAMDDB a urcat pe scena Red Bull la 22:45, iar seara s-a încheiat cu adorabilii The 1975 pe main stage. Adică s-a încheiat seara și s-a început dimineaţa, că Summer Well nu duce lipsă de after parties.

Cred c-am uitat să menţionez că, după ce am tras, ca tot omu’, câteva cadre cu minunata lună – atracţia foto principală, sau cel puţin așa a părut ulterior, pe Instagram –, am decis că vreau sclipici. Așa că am oprit două fete de, să zicem, 12 ani și le-am întrebat de unde, cum; și s-a făcut sclipici; și am păstrat din el și pentru ziua următoare, că-s precaută.

Duminică m-am prezentat gata sclipitoare și fără salopetă (dar îmbrăcată, totuși; chiar prea mult, având în vedere canicula). Și cu nepotul din dotare, după ce m-am prins că: 

1. Summer Well e mai mult decât child friendly. 

2. Intrarea era gratuită pentru copiii cu vârste de până la 12 ani. Și am început cu mâncare. Iniţial, un burger, mai apoi am completat și cu o jumătate de pleșcăviţă, prea mirosea balcanic. Și cu alte j’de poze, ba pe pod, ba la peretele strălucitor de la main stage, ba cu niște flamingo, ba cu văcuţa din faţa vanului Ben & Jerry’s. De-ale carnavalului. Cu muzica, m-am tot fâţâit de colo-colo, cu două excepţii: Razorlight și AJ Tracey. Primii, la main stage, pentru că acolo se-njură, la festivaluri, președinţii (Trump, cum care?). AJ Tracey a rulat fin la Red Bull Stage, unde, de altfel, s-a mers pe muzici mai energice și ritmuri de trap, grime, boom-bap și R&B. Tot aici s-a și dansat, că la The National nu-i tocmai potrivit, oricât de mult ţi-ar plăcea. A fost și duminică after party, dar, recunosc, n-am mai rezistat; se pare că nu mai sunt de cursă suficient de lungă pentru a duce, pe picioare, 3 zile consecutive de distracţie prelungită.

În loc de concluzie 

Aș repeta experienţa pentru o grămadă de motive: locuri insta - gramabile, activităţi inedite, line-up acoperitor de mai multe gusturi, energie pozitivă, oameni calzi, parteneri – furnizori aleși pe sprânceană și, implicit, produse + servicii de nota 10.

Așa că facem să fie bine și în vara viitoare!

De Sînziana Pătru