Lumea prin ochii lui Vlad Petri

Lumea prin ochii lui Vlad Petri


A călătorit în Afganistan, Siria, Iordania, Tadjikistan, Uzbekistan, Armenia și Albania prin intermediul unor proiecte de documentare. A documentat protestele antiguvernamentale din Piața Universității în 2012 și în 2014, a realizat primul lungmetraj documentar despre acele proteste, intitulat București, unde ești? Filmul a câștigat premiul Gopo în cadrul Festivalului Internațional de la Rotterdam, iar în prezent Vlad Petri vrea să exploreze și mai mult proiectele de tip documentar, axate în principal pe tematici politico-sociale.


Vlad e ușor stingher. Totuși, pe parcursul interviului, Vlad s-a deschis și a fost foarte relaxat, pasiunea fiindu-i ghid în relatarea unor povești interesante și complexe pentru un om atât de simplu. Trăiește din momente, momente pe care vrea să le surprindă cu un obiectiv pentru a le arăta și celorlalţi. Momente de adrenalină, cu oameni interesanţi. Momente reale pe care noi poate le omitem cu ochiul liber. Fotografie. Film. Și un strop de jurnalism. Așa l-am descoperit noi pe Vlad Petri. Omul și artistul.




Vlad, crezi că prin obiectiv tu vezi lumea mai reală decât o vedem noi cu ochiul liber?
Cred că obiectivul/camera e un fel de mediator și contează mult relaţia pe care o ai cu oamenii din faţa camerei în fotografie sau film. Cât de mult reușești să creezi contact, cât de mult te acceptă. Eu caut nota asta realistă, într adevăr. Îmi prelucrez apoi imaginile și lucrez pe partea de cromatică, contrast, dar mă interesează ca momentul pe care îl surprind să fie de acolo.


Te vezi mai mult fotograf sau povestitor?
Nu m-am gândit până acum la asta. Nu prea îmi plac categoriile, așa că pot să îmi pun mai multe tag-uri: și foto, și video, uneori și activist sau jurnalist. Mă interesează poveștile, asta e clar. E nevoie de o poveste în fotografie, dar și în video. Uneori simt nevoia să scriu asta în social media. Mi se pare că uneori nu e suficient un cadru pentru a explica situaţia.


 


Cu o diversitate artistică aparte în proiecte precum Portrete Vii, Călător în Iran, Sub pământ sau fotografiile și video urile din cadrul protestelor, Vlad reușește să surprindă prin experienţa aproape tangibilă cu trăirile, culorile, materialele, te transpune în scenariu, în momentul, în cadrul respectiv.



Cum percepi tu noţiunea de A picture is worth a thousand words?
Cred că impactul unei fotografii bune te face să vrei să afli mai mult despre subiectul respectiv, dar cred că e nevoie și de cuvinte. Adică, poza poate să valoreze cât o mie de cuvinte, dar mai ai nevoie și de alte informaţii. Nu prea cred în imaginea singură pe care poţi să o pui pe o copertă. În fotografie ești uneori forţat să fii mai schematic și să concentrezi totul acolo.


Tu ai momente când călătorești și simţi nevoia să scrii sau îţi notezi undeva anumite lucruri?
Înainte nu făceam asta. La început lucram pe film și mă interesa doar partea estetică cumva și eram tot timpul stresat cu expunerea, cu diafragma, cu date tehnice. Acum, de când cu partea asta de social media care îmi place mult pentru că poţi să comunici imediat cu oamenii și, dacă faci ceva care are cât de cât o valoare, mi se pare că ai feedback imediat în imagine și atunci simt nevoia să și scriu niște lucruri. De când îmi pun fotografii pe Facebook mai ales, am început să scriu mai mult.




Cât de importante sunt pentru tine povestea, mesajul și senzaţia pe care le lași privitorului?
Eu merg în primul rând pe instinct. Ceva care mă atrage și pe care îl simt. Să mă lovească pe mine imaginea, ăsta mi se pare primul pas. Și după asta mă gândesc și la oameni - cum pot ei să perceapă o anumită imagine mai sensibilă, să zicem, cu anumite coduri, cum ar fi niște militari sau o femeie care poartă hijab - mă gândesc cum pot fi percepute. Într-o cultură sunt văzute într-un anumit fel, într-o altă cultură în alt fel, dar în primul rând caut să aibă impact asupra mea, pentru că asta mi se pare important. S-a întâmplat să văd multe imagini și să nu am timp sau să dureze până să scot camera sau să nu pot fotografia și m-au cam obsedat alea. Le ţin minte și voiam să le arăt mai departe.


Apropo de asta, dintre imaginile tale ai vreuna preferată? Sau o serie de imagini?
Nu îmi vine una în minte. Din diferite perioade sunt unele care îmi plac și alea care îmi plăceau mai demult acum nu îmi mai plac și tot așa. Depinde de perioadă. Dacă m-aș pune să fac o selecţie, poate atunci aș găsi ceva.


Și tot în legătură cu acest lucru, mai ţii minte care a fost prima imagine care te-a marcat?
Primul lucru care îmi vine în minte sunt imaginile din filmele românești pe care le vedeam la cinema. Alea așa de vară îmi plăceau. Îmi plăceau momentele filmate după-amiaza, vara. Cadre într-o curte, cu niște oameni. Acolo în cinema intrai ca într-un cub și totul era așa de fain. Asta îmi aduc aminte acum, ca imagine.




Poţi să spui că preferi digitalul în locul filmului?
În ultimul timp, da. Cred că e mai la îndemână. Depinde și de proiect. Imaginea de film o vezi mi se pare complicat, ca proces. Mai ales în zona asta de fotografie de stradă, aici prefer digitalul. În ultima călătorie am avut un aparat cu un obiectiv fix, ceea ce era și mai challenging pentru mine. Mă forţa să fac un pas în faţă, un pas în spate, mă forţa să mă chinui mai mult pentru o imagine bună, dar îmi plăcea că puteam să îmi trimit imaginile direct pe telefon. Tot workflow-ul e mai simplu decât pe film. Dinamismul erei digitale poate fi dăunător pentru un artist. Lumea se adaptează și se mulează după trenduri și diferite perspective mediatizate, dar dacă folosești cum trebuie resursele mediului online, poţi ajunge cu imaginile potrivite la oamenii potriviţi.


Cât de important crezi că e, în ceea ce faci tu, să ieși din zona de confort?
Cred că e foarte important. Am văzut recent fotografii ale unui fotograf rus care trăiește într-un oraș mic și care nu are nicio educaţie în fotografie, dar care a ieșit din zona de confort și a fotografiat prieteni și familie și asta mi s-a părut super-tare, pentru că s-a bazat pe feeling și a fotografiat o lume a drogurilor, unde totul era la limită. Chiar și eu, zilele astea am stat prin casă și am fotografiat lucruri și e mișto, dar parcă simt nevoia să fiu acolo și să surprind ce se întâmplă.


O fotografie bună nu trebuie să fie neapărat corectă, nu? Având în vedere ce ziceai și mai devreme, legat de tehnică și educaţie.
Da, sunt de acord cu chestia asta. Așa cred eu.




Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta sau o situaţie dificilă în care te-ai aflat?
Cred că în 11 septembrie, 2011, când au căzut turnurile gemene. Aveam imboldul ăsta jurnalistic să merg să fotografiez imediat după. Eram la două ore distanţă și trăiam totul de la TV. S-a închis orașul, eu lucram undeva și nu puteam să plec. Și a fost un regret. Eram curios pentru că mi se părea că era o tragedie, dar se scria cumva istorie. E un moment care a influenţat lumea. Am fost la o săptămână după și am fotografiat. Încă mai era praf, erau ruine, dar impactul unei fotografii de genul ăsta în foto-jurnalistică e dat de cât de repede ești acolo. 


Dar un alt moment dificil a fost la graniţa cu Siria, în 2013, când lucram la un proiect de film și am încercat să trec graniţa. A fost o situaţie mai dubioasă, căci din cauza unor împrejurări am fost daţi jos din mașină, pentru că filmam trecerea graniţei și ne-au luat unii, apoi ne-au văzut niște militari și credeam că o să tragă. Eu eram cu camera și mi-au trecut multe gânduri prin cap: De ce fac asta? De ce acolo? De ce? Cred totuși că era fain să-l fotografiez, dar nu mă mai gândeam la asta.




Cât de aproape crezi că trebuie să fii de moment sau de oameni ca să simţi ce simt și ei? Să existe o barieră între fotograf și subiect sau să te infiltrezi?
Cred în chestia asta, că ar trebui să te infiltrezi. Să fii prieten. Cu cât ești mai de acolo, cu atât de simte mai bine sentimentul ăla de intimitate și au ceva de câștigat imaginile.


Ce înseamnă pentru tine experienţa de călătorie și cum alegi destinaţiile?
Călătoriile îmi plac și prefer ţările diferite de Europa, pentru că ce crezi că e bine la tine acolo e invers și sunt tot felul de coduri culturale. Cred că e vorba de deschidere. Mă ajută să înţeleg lumea în care trăiesc. E pentru mine mai challenging să văd lucruri noi.


Care a fost locul tău preferat?
Până acum, Iran.


Un loc unde vrei neapărat să ajungi?
Înainte îmi doream foarte mult în Yemen, dar unde nu e prea sigur acum. Înainte se putea merge. Aș vrea să merg prin cât mai multe locuri în Oman.




Ai învăţat vreo lecţie din călătoria în Afganistan?
Acolo a fost primul contact cu lumea mai periculoasă, cu lumea de război. Apoi, am fost tentat să mai ajung, căci mi s-a părut că trăiești totul la alt nivel. Oricând poate să se întâmple ceva, să explodeze ceva. Eram curios să fotografiez ceva ce poate nu o să mai fie. Mă interesează acum să fotografiez oameni, dar nu mă mai interesează partea asta de război.


Pentru că am vorbit de zona de confort, există într-adevăr o zonă de confort sau de ignoranţă în care ne pierdem adesea. Ţine de tine, ca om, să prinzi curajul de a trece peste superficialitatea societăţii și a avea curajul să vezi și dincolo de normal, frumos, liniștit.




Din ce simţi că îţi iei curaj și energie?
Din momentele în care descarc materialele și le văd. Mă regăsesc în ele. Ajung să arăt și mai departe. Văd oamenii.


Ce face Vlad dimineaţa?
Ha, păi depinde unde mă trezesc și la ce oră. Pornesc laptop-ul sau îmi iau aparatul. Când călătoresc, sunt curios ce o să mai fac în ziua aia. Când eram în Iran, voiam să fac tot felul de fotografii prin care să povestesc prin imagini ce am trăit. Erau zile în care nu se întâmpla nimic și zile în care se întâmplau prea multe.




Vlad își îndreaptă acum atenţia spre zona de documentar. Ne-a spus că vrea să investească timp și idei într-un proiect de suflet. Nu renunţă la călătorii și am aflat că Orientul este una dintre escapadele lui preferate. Vlad Petri. Un român puternic, curajos, stingher. Stingher cum l-am simţit când s-a așezat la masă, curajos cum l-am simţit când a început să ne transpună în peisajele din Iran și Afganistan, în momentele de presiune și momentele frumoase.



De Ioana Sabo și Cristian Niculae

Foto: Vlad Petri

Comentarii

Mai multe

Interviu Silvana Mihai

Interviu Silvana Mihai

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ai carte ai parte

Ai carte ai parte

Chakre și drumuri revoluţionare

Chakre și drumuri revoluţionare

Tendinţe în designul de interior al livingului

Tendinţe în designul de interior al livingului

Vine un moment în viață...

Vine un moment în viață...

2
Athleisure Trend

Athleisure Trend

Cele mai citite

Între 7 și 11 decembrie,  ajutoarele lui Moș Crăciun te inspiră să alegi cadourile potrivite la Romexpo

Între 7 și 11 decembrie, ajutoarele lui Moș Crăciun te inspiră să alegi cadourile potrivite la Romexpo

„Surpriza de Nepreţuit™” marca Mastercard făcută unui fan Alternosfera la Electric Castle

„Surpriza de Nepreţuit™” marca Mastercard făcută unui fan Alternosfera la Electric Castle

Sieranevada și Câini, marii câștigători la Premiile Gopo 2017

Sieranevada și Câini, marii câștigători la Premiile Gopo 2017

Cele mai bune show-uri în care joacă și-o mașină

Cele mai bune show-uri în care joacă și-o mașină