Avengers: Infinity War

Cred că fiecare dintre noi și-a dorit, la un moment dat în copilărie, ca mușcătura păianjenului de pe perete să ne ofere puterile lui Spider-Man. Și cred că după acest film am realizat că fraţii Russo își doreau să trăiască măcar o zi în pielea fiecărui supererou Marvel, pentru că povestea din Avengers: Infinity War te poartă prin scenarii foarte bine structurate, în care storytelling-ul unui univers fictiv este realizat aproape impecabil. Zic aproape impecabil (nu din cauza unor mici scăpări de detalii din film), ci pentru că - spoiler alert - nu apare Ant-Man! Guilty pleasure-ul, poate, căci eu l-am așteptat până la final. Avem și post-credit scene, așa că rămâneţi în sală. 

Universul Marvel cuprinde foarte mulţi supereroi, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Popularitatea filmelor Marvel a crescut de la an la an, fie prin filmele din seria Spider-Man, Captain America sau Iron Man, dar Infinity War promite un scenariu în care în sfârșit nu mai poţi anticipa ce naiba o să se întâmple, având toţi supereroii la un loc. Spuneam că acest film este un exemplu foarte bun de storytelling. În sfârșit, Marvel îl prezintă publicului pe Thanos, care urmărește colectarea celor 6 Infinity Stones, cu ajutorul cărora poate elimina jumă- tate din fiinţele din univers. Aici, Marvel reflectă asupra unui aspect foarte important al consumerismului: se pune problema unui univers cu resurse finite. Ceea ce, să fim serioși, nu e chiar atât de fictiv. Cum altfel să nu avem însă un personaj negativ, dacă în loc de soluţie eco (ca să păstrăm tone of voice-ul comic sp e cif ic Mar vel), Thanos vrea să distrugă vieţi. 

Ceea ce face ca Infinity War să fie unul dintre cele mai bune filme Marvel este faptul că focus-ul poveștii nu este nici în jurul lui Thanos, nici al unui alt personaj. Structurarea întregii povești în scenarii separate, cu eroii împărţiţi pe echipe – fiecare cu povestea lui –, oferă pur și simplu ocazia de a-i urmări pe supereroi în situaţii în care nu s-au mai aflat. Comic-ul predomină și în acest film, în special prin Bruce Benner (pentru că Hulk ia o pauză). Îi avem, din nou, pe Tony Stark aka Iron Man, Spider-Man, Doctor Strange, Black Panther, Black Widow, Vision, Wanda, Rho des, Falcon și, bineînţeles, Captain America și Bucky Barnes. Și, poate cel mai mișto, apar și minunaţii Guardians of the Galaxy și Thor. Da, Thor. Își mai fac apariţia câteva nume interesante, dar te las să îi descoperi. Din New York până pe Knowhere, de pe Titan până în Vormir sau Nidavellir, eroii noștri sunt puși în diferite situaţii care le complică planul de a-l învinge pe Thanos.

M-a fascinat felul în care au reușit să sincronizeze fiecare scenariu într-o manieră foarte simplu de vizionat. Până la urmă, vorbim aici de mai mult de 4 scenarii diferite care trebuiau comunicate în paralel către public. Mi-a plă cut foar t e mult cum Thanos a jucat un rol de conector între personaje, iar indiferent de comportamentul fiecăruia din filmele precedente, aici chiar vezi adevărata faţă a Avengers: puteri, slăbiciuni, reușite și eșec. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult. Faptul că nu am putut anticipa scenele cu eșecuri. Și e foarte tare! Chiar și într-un film SF, realitatea e oglindită de niște acţiuni raţionale și întorsături de situaţii care să te facă să spui: Da, fix asta s-ar fi întâmplat în realitate. 

Sincer, filmul ăsta e asemenea unei experienţe de lucid dreaming. Pentru că, fără să îţi dai seama, ești acolo cu ei. Cea mai mare sugestie pentru cei care vor să vadă filmul este să fie foarte atenţi la referin- ţele făcute, pentru că oamenii ăștia chiar și-au făcut foarte bine treaba. De asemenea, să vă luaţi un meniu mare de popcorn, pentru că filmul are undeva la 2 ore și 40-50 de minute. Nu, nu ieșiţi din sală la sfârșit. Avem și post-credits scene. 

De Ioana Sabo