ROMÂNIA, TE IUBESC!

ROMÂNIA, TE IUBESC!



ROMÂNIA, TE IUBESC! - Echipa de elită a jurnalismului românesc


La Târgul de carte Gaudeamus, zeci de oameni formează un semicerc în fața celor șase jurnaliști de la, probabil, cea mai apreciată și iubită emisiune de reportaje tv – România, te iubesc. „Când rămânem fără motive să spunem România, te iubesc, trebuie să le construim”, spune Alex Dima, unul dintre ei. Publicul este acolo să-i vadă pe viu pe cei cu care își împart duminicile, de la ora 18, când Paula Herlo, Rareș Năstase, Alex Dima, Cosmin Savu, Paul Angelescu și Cristian Leonte apar pe sticlă. Oamenii mai sunt acolo și pentru a pleca acasă cu volumul România, te iubesc, o carte de reportaje care bate pe hârtie 20 dintre din cei 10 ani pe care îi împlinește acum emisiunea. România, te iubesc este o emisiune și un fenomen media care, în cei zece ani de existență, a deschis uși, mentalități, inimi și a schimbat legi.



Cum vă simţiţi și cum vă vedeţi după 10 ani de „România, te iubesc”? 

Paul Angelescu: Eu sunt cel mai nou membru al echipei, am doi ani de când fac parte din familia România, te iubesc. Pentru mine e super-tare, învăţ de la fiecare câte ceva. De exemplu, de la Paula am învăţat scriitura. Alex se pricepe foarte bine să explice simplu lucrurile complicate, Rareș se organizează foarte bine, Cosmin se documentează foarte bine. De la fiecare am învăţat câte ceva și încă învăţ. 


Ce vă mână în luptă în fiecare dimineaţă? Ce vă motivează cel mai tare? 

Paula Herlo: Sunt mai multe lucruri care ne motivează. Cred că după 10 ani putem spune că avem un produs matur și ţinem sabia sus. 


Cosmin Savu: Noi am tot ridicat ștacheta și acum asta facem, o ţinem sus. 


Rareș Năstase: Jurnalistic vorbind, e pasiune. Au tot fost oferte din alte părţi și ocazii să te duci în alte domenii, dar eu simt că în momentul ăsta asta mi se potrivește. Anii ăștia mulţi de presă și de muncă la emisiunea asta te călesc. Spuneam mereu că îţi trebuie vreo 5-6 ani să formezi un reporter bun, dacă mă întrebi pe mine însă, îţi trebuie 10-15 ani să formezi un reporter bun pentru România, te iubesc. Fiecare an care trece peste tine, în emisiunea asta, te pregătește. Dincolo de ștacheta ţinută sus, vine un bagaj foarte mare de cunoștinţe, pentru că fiecare reportaj pe care îl facem este ca un doctorat. Alex și-a dat doctoratul în păduri, Paul și-a dat doctoratul în autostrăzi, Cosmin, pe industria distrusă. Practic, când te documentezi pe un anumit subiect, te îmbogăţești cu această informaţie. Trebuie să cunoști tu în primul rând tot ce se întâmplă în cazul respectiv, pentru a putea explica mai departe celui de la televizor. Noi ne ducem în zona de fenomen, nu luăm un caz singular sau o situaţie anume, iar atunci trebuie să cunoști și legislaţia, cazuistica. 


Alex Dima: Ca reporter, trebuie să cunoști situaţia mai bine ca unul care fură pentru a putea purta o discuţie și a-i arăta cum a furat, unde a greșit. Dacă nu ești bine documentat și nu ai background-ul ăsta foarte puternic, atunci când l-ai prins, ăla o să spună „Cum, domne, mă faci hoţ?!” și poate te dă și în judecată. De asta rezistăm, se trezește în noi nervul ăsta și nu mai suporţi nedreptatea. 


Paula Herlo: E chiar amuzant când te duci la autorităţi să vezi că de fapt ei te ascultă cu interes și mai și notează „ce lege spuneaţi că e?”. Doamna Câmpeanu, Ministrul Muncii, a notat o lege care ajuta primăriile să îngrijească bătrâni. E foarte interesant să vezi că tu știi mai multe decât ăla pus acolo ca să legifereze, să reglementeze, să pună în aplicare niște legi. Iar toate astea vin după foarte mulţi ani de muncă.




Rareș Năstase: Și, după toată documentarea asta, eu cred că trebuie să fie pasiune. La un moment dat, când stăteam în frig și ploaie și așteptam să filmăm un cadru bun sau să dăm de un anumit inginer sau să prindem niște muncitori care lucrau la un șantier unde nu ar fi trebuit să lucreze – fiind sistat pe motiv că era ilegal –, mă gândeam că sunt multe sacrificii pe care le facem, că e un job greu, dar cu siguranţă există altele și mai grele. Iar atunci intervine iar pasiunea. 


Cosmin Savu: Avem și căderi, nu suntem mereu entuziaști. Noi suntem foarte conectaţi în realitate și mergem prin ţară, vorbim cu studenţi. Și e flatant să auzi că vor să ajungă la România, te iubesc! Noi zâmbim pentru că anii ăia nu se văd… 


Care e cea mai puternică imagine pe care aţi văzut-o pe teren? 

Paula Herlo: Pentru mine, de departe, cea mai puternică este cea a copiilor din secţiile de oncologie. Și pentru asta ne-am și apucat să construim primul spital cu fetele de la „Dăruiește viaţă”. 200.000 oameni contribuie la ridicarea acestui spital. 


Alex Dima: Da, acolo e… 


Cosmin Savu: Eu nici nu pot să intru… 


Paula Herlo: Ne-am dat seama că, dacă nu facem noi asta, copiii ăia vor muri pe capete, cu zile, mulţi dintre ei. Terminăm cu el, iar apoi ne apucăm să facem niște școli, să arătăm că se poate. Poate și câte un pic de autostradă, iar până la urmă probabil o să facem noi ceea ce ar trebui să facă guvernanţii. Nu mă aștept să-i înfunde rușinea, dar mă aștept ca toţi ceilalţi oameni să vadă că suntem o forţă și că putem face ceva cu toţii, iar la următoarele alegeri sper să ne gândim de două ori înainte să votăm. 


Alex Dima: Asta e schimbarea pe care vrem s-o aducem, schimbarea de mentalitate. Gata, trebuie să ne ridicăm, să nu mai plângem și să facem! 


Cum vi se pare România de azi faţă de cea de acum 10 ani? 

Alex Dima: E ca o telenovelă, dacă ai pierdut câteva episoade, când te-ai întors, acţiunea e tot pe acolo. Dar dacă e să privim obiectiv, am avansat, nu putem spune că am rămas la același nivel. De exemplu, pădurile nu se mai taie cum se tăiau acum 10 ani. 


Cosmin Savu: România s-a schimbat de când a intrat în UE, asta a fost salvarea. Problema este alta, că viaţa noastră biologică e limitată de timp. Și nu știm dacă mai apucăm să vedem o Românie sănătoasă. 


Alex Dima: Noi începem să avem dubii că prindem autostrada către Sibiu. 


Rareș Năstase: Eu aș face o comparaţie mai plastică. Imaginează-ţi o mașină românească, nu-i dăm numele, căreia i s-a dat acces pe autostrada europeană. Noi mergem pe ea, ne-am mai tunat puţin mașina, dar mergem cu frâna de mână trasă. 


Cristian Leonte: Este vorba despre oportunităţi ratate. 


Paula Herlo: Faţă de acum 10 ani, actorii politici actuali sunt dezastru. Dialogul pe care noi îl aveam cu autorităţile acum 10 ani era unul mult mai elevat decât cel de acum, iar asta este extrem de dureros. Aveai cu cine să vorbești acum 10 ani. 


Cosmin Savu: Și exista transparenţă. După 2003, după legea liberului acces la informaţii publice, ţi se răspundea. Ani de zile noi am primit răspunsuri. Acum sunt de o nesimţire… 


Paula Herlo: Și dacă ne-ai întrebat de ce ne trezim dimineaţa și ce ne mână, asta e răspunsul: nesimţirea. 


Cosmin Savu: Mă și amuz câteodată și spun că iar m-au enervat ăștia, m-au adus în starea de lucru, starea creativă. De abia atunci funcţionăm la capacitate maximă. E frustrant, dar ne motivează. Ne convine mai mult să ne alergăm prin Parlament decât să stăm la birou. 


Paula Herlo: Îi întrebăm despre sistemul sanitar care omoară oameni, despre protecţia copilului, îi întrebăm de lucruri care ne privesc pe noi toţi, nu-i întrebăm nimic personal. Iar atunci felul ăsta ignorant de a te raporta la cererile unor jurnaliști se traduce apoi în mesajul pe care îl vezi la televizor. 


V-aţi gândit vreodată să plecaţi din ţară? 

Alex Dima: Niciodată nu ne-am gândit foarte serios la asta. 


Paula Herlo: Noi ne ţinem unii pe alţii aici. 


Rareș Năstase: Jobul ăsta te ţine aici. 


Alex Dima: Am un material acum cu un tip care spune care este cauza pentru care nu ajung foarte mulţi milionari la noi în ţară: pentru că au joburi bine plătite și se simt confortabil în locul ăla și nu vor să pornească un start-up. 


Cosmin Savu: Asta a fost o alegere pe care am făcut-o acum ceva ani, iar dacă am decis asta, trebuie să trăim cu ea.




Paula Herlo: Să vedem dacă rămân copiii noștri aici, asta e marea dilemă. 


Ce vă deranjează cel mai tare în România de azi? 

Rareș Năstase: Atitudinea oficialilor. 


Paula Herlo: Incompetenţa. 


Rareș Năstase: Vorbeam mai devreme de trans - parenţă și de faptul că înainte aveai cu cine să vorbești. Acum s-a propagat așa un soi de zeflemea și s-a ajuns la nivelul că e ceva normal să fii corupt, penal, să ai condamnare, este o chestie foarte trendy. Iar zeflemeaua la adresa societăţii civile, a presei, este incredibilă. Acum, chiar dacă te duci cu o problemă serioasă, nici nu se mai obosesc să caute niște răspunsuri. Tupeul fantastic deranjează cel mai tare și e frustrant. Acum se fac niște gesturi obscene în Parlament, la tribună, și ni se spune că ni s-a părut. E tupeul și golăneala aia de colţul blocului. 


Cosmin Savu: Și nu sunt doar cei pe care îi vedem, e deja și eșalonul 2, în toate structurile guvernamentale, administrative. 


Alex Dima: Iar eșaloanele astea, 2, 3, 4, sunt constante. Miniștrii vin și pleacă, dar restul rămân. Boala acolo este. Și mă mai deranjează că noi, românii, îi ţinem pe oamenii ăștia la condu - cerea ţării de 30 de ani. Cum se face că suntem atât de proști că-i votăm mereu pe ăștia? 


Rareș Năstase: Acum 10 ani erau demiși oameni pentru că s-au găsit gândaci în spital, iar acum mor oameni și nu răspunde nimeni. Sistemul de valori s-a schimbat total. 


Și ce iubiţi cel mai tare? 

Paula Herlo: Limba română. 


Alex Dima: Mie îmi place foarte mult natura. Verdele din ţara asta, cu toate că de multe ori verdele virează în gri. Îmi plac munţii, îmi place Delta și pe la mare, pe alocuri. Și îmi plac românii care fac lucruri. Oamenii ăștia care dau la lopată aici și mișcă România asta în sus sunt de apreciat și la ei trebuie să ne uităm. Sunt oameni care luptă. Și sunt mulţi, doar că nu sunt vizibili. 


Cosmin Savu: Eu, unul, n-aș putea să-mi imaginez viaţa fără prietenii mei, fără familia mea, de la ei îmi iau energie. Ar fi foarte greu să părăsesc România. 


Rareș Năstase: Cum să nu iubești România, când o vezi că e surprinzătoare? E încura - jator când mai vezi câte o valoare pe ici, pe colo, când descoperi câte o excepţie. Ăsta e un aspect frumos al muncii noastre, că descoperim și astfel de oameni. Acum, în perioada asta, descoperim românii frumoși, românii cu care ne mândrim, românii care excelează. Și mai iubești România și pentru românii de afară, pentru că ei au ajuns la un anumit nivel, care cumva ajută și România. Sunt oameni remarcabili, care fac lucruri mari pe plan mondial și, implicit, ajută și societatea românească. Cumva, n-ai cum să nu iubești România.




Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneţi muţi în faţa nedreptăţilor pe care le descoperiţi? 

Paula Herlo: Da. Una dintre cele mai de impact anchete pe care le-am făcut a fost legată de felul în care sunt tratate persoanele cu dizabilităţi în centrele de recuperare. Și asta a pornit de la o imagine care m-a lăsat mută. Eram la spitalul social din Brăila, eram afară, și mi-a atras atenţia o anexă a spitalului, care era dărăpănată, iar în jurul ei am văzut un tânăr care se mișca ajutându-se de mâini, practic se târa pe lângă clădire. M-am apropiat și m-am uitat pe geam, iar ce am văzut era dezastru, erau niște tineri cu dizabilităţi mintale și niște bătrâni care stăteau unii peste alţii într-o fostă secţie de pediatrie, care trăiau în niște condiţii groaznice. Pornind de la cazul ăsta, am intrat cu camera ascunsă în 9 centre de felul ăsta, iar de aici s-a născut materialul numit „Lagărele de recuperare”. 


Rareș Năstase: În ultimii 30 de ani, autorităţile ne-au tot antrenat să nu ne mai mire nimic. 


Cât de des sunteţi ameninţaţi în urma investigaţiilor pe care le faceţi? 

Alex Dima: Acum nu prea mai suntem ameninţaţi, pentru că au înţeles și ei cu ce ne ocupăm noi și cine suntem. 


Cosmin Savu: Dar mai la început primeam mesaje de genul știm unde locuiește familia ta. 


Rareș Năstase: Sau Ai și tu doi copii, ai grijă. Dar cei 10 ani se văd și faptul că am fost mereu în atenţia publicului a dat putere brandului, emisiunii, iar acum nu prea mai suntem ameninţaţi. 


Paula Herlo: Mi se pare amuzant că acum, dacă ne văd prin Parlament, pe oricare dintre noi, încearcă să ne evite și să iasă pe alte uși. Iar noi acum pândim toate ușile, deci nu mai au pe unde să iasă. 


Paul Angelescu: Săptămâna trecută am fost să vorbesc cu Ministrul Transporturilor, Lucian Șova, care a fost remaniat între timp, iar când m-a văzut, a făcut cale întoarsă instant, împreună cu Dănuţ Andrușcă.




Vă consider echipa de elită sau SWAT-ul jurnalismului românesc. V-aţi putea da unul altuia câte un nume de supererou? 

Paula Herlo e Catwoman, Rareș e Hulk, Paul este Pluto, Cristi Leonte este Doctor Strange, Cosmin este Johnny Bravo sau Party Boy, iar Alex este Batman sau Rahan. 


Unde se termină implicarea jurnalistului în realitatea pe care o descoperă? 

Rareș Năstase: Cred că este cel mai greu să te ţii la distanţă. N-ai cum să nu te implici, pentru că și munca asta de jurnalism este până la un punct, iar după intervine latura umană. 


Paula Herlo: Mă întreabă lumea cum de reușesc să nu plâng, dar cine a spus că nu plâng?! Plâng, merg mai departe, mă întorc și facem ce e de făcut acolo. Ne implicăm, ajutăm, luptăm să oferim condiţii mai bune, înscriem tinerii la cursuri. Nu e doar despre a relata un lucru și gata. E OK și tipul ăsta de jurnalism, dar noi facem mai mult decât atât. 


Cosmin Savu scoate telefonul și citește un mesaj: „Mulţumim că arătaţi cum se fură lemne și distruge pădurile. Doare inima că tot așa face și la satul nostru, Bezid – judeţul Mureș de ani de zile.” – semnat Szas Ibolia, România, te iubesc! Nu vorbește bine românește, dar spune România, te iubesc! 


Ce faceţi în timpul liber? Cum vă detașaţi de toată încărcătura subiectelor? 

Paula Herlo: Eu fac cumpărături. 


Rareș Năstase: Pe mine mă relaxează timpul petrecut cu copiii mei, jocurile pe console și privitul la cancanul din showbiz. 


Paul Angelescu: Îmi place să mănânc și să gătesc, să mă uit la filme și să conduc. 


Cosmin Savu: Eu mă relaxez înconjurat de prieteni. 


Alex Dima: Eu mă relaxez jucându-mă cu fiică-mea. 


Cristian Leonte: La fel, să mă joc în aer liber cu copiii mei. 




Cum vedeţi România peste 10 ani? Dar cum v-ar plăcea s-o vedeţi?

Paula Herlo: În ultimii 2-3 ani s-a distrus foarte mult din ceea ce se construise până în momentul ăla, iar probabil că următorii 10 ani vor fi anii în care vom încerca să reparăm ce s-a distrus într-un timp atât de scurt. Nu mă aștept deci la o mare evoluţie sau la vreo revoluţie. 


Rareș Năstase: Cred că va fi o perioadă în care se va mai pleca din ţară masiv, vom rămâne 12-13 milioane de oameni, vom importa forţă de muncă și cred că vom avea în continuare o imagine tot mai proastă pe plan extern, aici e problema. 


Alex Dima: Tot scandalul ăsta cu legile justiţiei care a ajuns până în Parlamentul European te face să-ţi fie rușine că ești român. Avem aceste doamne purtătoare de farfurii zburătoare pe cap care ne conduc și nu ne fac deloc cinste. 


Cosmin Savu: Anul ăsta, cu centenarul, ar fi trebuit să ne unească, să simţim că tragem la același jug, energia să se ducă către un proiect de ţară, iar din păcate noi nu avem niciun proiect de ţară... Proiectele de centenar se fac cu 3-4 ani înainte în ţările civilizate, dar noi ce facem de centenar? Mâncăm cârnaţi, fasole și bem o ţuică? Am fi putut să facem autostrada care leagă Ardealul sau să construim un spital, Spitalul Centenarului... 


Paula Herlo: Finlanda și-a făcut un proiect de ţară din educaţie și au ajuns să vândă știinţa asta. Pentru mine România ideală este România cu educaţie și cu sănătate. Nivelul de civilizaţie al unei ţări este dat de educaţie și de sănătate. 


Cristian Leonte: Poţi să-l măsori după buda din școală și după buda din spital. 


Ce mesaj le transmiteţi celor care conduc România de astăzi? 

Alex Dima: Să se ducă acasă! 


Cosmin Savu: În emisiunea de 1 Decembrie, vorbim despre diaspora. Eu mă întreb de ce, în ăștia 28 de ani, eu n-am auzit vreodată să se încerce o comunicare cu diaspora, să accesezi know-how-ul lor, pentru că oamenii ăștia au ajuns la un alt nivel și ar ajuta România și sunt foarte mulţi dispuși să aloce din timpul lor pentru asta, dar nimeni nu-i întreabă nimic. 


Cristian Leonte: Trebuie să mergem la vot! Mulţi! Pentru că prezenţa ridicată creează presiune.




Interviu de Cristian Niculae și Andrada Lăutaru 

Foto: ProTV



Comentarii

Mai multe

PRwave împlinește 14 ani

PRwave împlinește 14 ani

Aproape 4.000 de spectatori la Sala Palatului pentru cauza copiilor în dificultate

Aproape 4.000 de spectatori la Sala Palatului pentru cauza copiilor în dificultate

Cum să îţi înveţi copilul să mănânce fructe și legume

Cum să îţi înveţi copilul să mănânce fructe și legume

Transformă balconul într-o oază urbană

Transformă balconul într-o oază urbană

Liza Sabău - #DauCuLove

Liza Sabău - #DauCuLove

Buchete de flori în produse de beauty

Buchete de flori în produse de beauty

Alteța Sa Regală Principesa Maria a României susține Copii în Dificultate

Alteța Sa Regală Principesa Maria a României susține Copii în Dificultate

Pudra de fixare – secretul camuflării cearcănelor

Pudra de fixare – secretul camuflării cearcănelor

Vlad – Ezel – Dantès

Vlad – Ezel – Dantès

Cele mai citite

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie

Mircea Dinescu: Dumnezeu e un producător de imaginaţie