FELI - A tasteful story

Câteodată parcă nu știm cum să începem 

Câteodată e greu să ne oprim 

Câteodată înotăm în ape prea repezi 

Câteodată în aer plutim 

Azi te doare, ți-e dor și nu te regăsești 

Dar, poate, mâine va fi rândul tău să primești 

Feli - „Va urma”

Feli, de ce compui? 

Pentru că nu știu un mod mai frumos de a mă „scutura” de sentimente, pentru că simt că noi, oamenii, trăim povești la fel, unde diferă doar decorul și personajele, sentimentele fiind trăite aproape la indigo, pentru că simt că asta e una din misiunile importante din viața mea.

Când ți-ai dat seama că muzica va rămâne o constantă în viața ta? 

Cred că muzica a existat în mine încă din burtica mamei mele. M-am născut și am trăit de mică cu sentimentul că este normal ca muzica să fie parte din viața mea. Fără ea nu pot să îmi imaginez cum aș fi existat, cine aș fi fost, ce aș fi făcut…

Cât de mult te-a ajutat muzica să treci peste greutățile din adolescență? 

Foarte mult! Muzica și poezia! Scrise de mine sau nu, mereu m-au ridicat de la pământ. Totuși, trebuie să recunosc, în momentele în care pun sentimentul din suflet pe foaie, pentru mine are un efect atât de puternic cât 10 terapii făcute într-o zi la psiholog. Mereu spun că Muzica vindecă! Puterea cuvântului prin muzică! Este extraordinar!

Ce gânduri aveai când te-ai mutat în București? 

Când m-am mutat la București m-am mutat cu frica lui „O luăm IAR de la zero. A n-șpea oară. Dă-i Feli! Capu' sus!” E destul de greu, fiind o femeie pe cât de puternică, pe atât de sensibilă, să te muți într-un oraș mare, să te arunci în această industrie destul de dură dincolo de toată aparența de „totul e glam, fashion, cool, ușor, toți și toate pot etc.” care ne sunt afișate de cele mai multe ori sub un adevăr nu tocmai ca la TV. Mi s-a spus repetat fraza asta: „O să te schimbe Bucureștiul. O să te facă egoistă, rea, pentru că toți vor trage pielea de pe tine.” Asta m-a speriat groaznic. Dar pe mine, cum Dumnezeu mă iubește mult și mi-a dăruit un instinct, o intuiție atât de bună, cu încredere am ales să îmi ascult inima și așa l-am cunoscut pe Smiley, ca foarte puțin mai târziu să fac parte din familia HaHaHa Production. Frica a trecut. Nu toată lumea e „bau-bau”. Și dacă e, nu e doar în București. Și dacă e, ai un instinct de supraviețuire extraordinar cât să pleci de unde nu îți face bine. (zâmbește)

Ce vrei să transmiți prin piesele tale? 

Pe mine muzica m-a ajutat mereu. M-a vindecat mereu. Eu scriu versuri și muzică pentru ca tu să nu mai ai cum să fugi de adevăruri. Indiferent că suferi, că iubești, dar îți e frică să arăți, sau că iubesti, dar îți e rușine să spui, eu prin muzica mea vreau să te ajut SĂ ÎȚI DAI VOIE! Să accepți ce simți, să te bucuri, SĂ FII!

Simți că ești un storyteller? 

Fetele, doamnele care îmi scriu îmi spun că le sunt inspirație. Că rezonează mult cu ce cânt, cu ce le povestesc prin postări pe social media, eu fiind o carte deschisă… Eu simt că da, sunt. (zâmbește)

În opinia ta, ce crezi că face o piesă specială? 

Sinceritatea, emoția cu care o scrii și „focul” cu care o cânți. Trebuie să simți ce asculți cum îți parcurge tot corpul! Că te trece prin toate sertarele cu toate emoțiile pământului! Dacă simți asta, tocmai ai ascultat o piesă specială!

Consideri că sinceritatea te ajută să evoluezi, să descoperi și alte laturi ale personalității tale? 

Din toată inima cred că sinceritatea te ajută să evoluezi și să descoperi multe părți din tine de care nu știai că există! Doar că, cred eu, înainte trebuie să învățăm asumarea. Că dacă alegi să fii sincer tu tine, cu cei din jur, trebuie să îți asumi rezultatul. Suntem oameni, nu roboți. Ne mai punem măști din varii motive de cumva deseori se întâmplă să nu ajungem la sinceritate. Dar te rog să mă crezi că nu există pentru mine sentiment care să îmi dea pic cu pic încredere în mine care să crească mai mare și mai mare cum e sentimentul pe care îl trăiesc când aleg sinceritatea!

Când ai intrat în industria asta erai foarte tânără, îmi imaginez că ai învățat foarte multe în toată perioada asta. 

Am învățat! Ah, și câte mai am de învățat! Abia aștept! Din toate lecțiile adunate până acum cred că aș putea să scriu vreo 3 carți! (râde) Deocamdată simt să rămân la muzică și scris poezii.

E o industrie în care artiștii sunt judecați foarte repede și aspru. Cât de mult contează ce cred ceilalți despre tine?

Contează pentru mine să știu că sunt un exemplu de așa da. Nu la mod de ego. Azi, după 5 ani de la lansarea mea, nu mai contează cei care vin cu intenții de bullying. Știu că toți suntem cocoși în spatele unei tastaturi. În plus, și cel mai important, cei care te judecă în general nu te cunosc mai deloc.

Ești printre artiștii foarte apreciați de la noi. Cum te face să te simți asta? 

Am zâmbit! Mulțumesc! Nu știu să răspund, că acum mă cuprind niște emoții pentru că prin întrebarea asta m-ai făcut să am flash-uri cu oamenii de la concertele mele. Sunt recunoscătoare. Când eram mică visam să fiu Mădălina Manole, sora mai mică a Mădălinei Manole. Azi sunt Feli. Feli a mea. Și sunt tare fericită!

Ce te inspiră foarte tare? 

Oamenii. Poveștile de viață. Poveștile lor, ale mele.

Personal, cred că majoritatea artiștilor se concentrează prea mult pe imagine și prea puțin pe muzică cu adevărat. E ca un barista care îți desenează ceva foarte mișto, dar cafeaua este proastă. Cum afectează asta industria muzicală?

Eu am intrat în industria asta „grasă și frumoasă” cum îmi place mie să spun. Nu am întâmpinat nicio problemă legată de imaginea mea. În față. Pe la spate s-au spus chestii, pentru că din păcate suntem un popor de oameni superficiali care vor să fii cum vor ei să fii. Nu cum ești tu de fapt. Totul e să know and own who you are. Îmi vine acum să îți spun legat de asta ce zicea Adele într-un interviu: „Eu fac muzică pentru urechi, nu pentru ochi.” M-am super regăsit. Dincolo de asta, știu și să apreciez o femeie frumoasă. O colegă de breaslă sexy, frumoasă, senzuală.

Care este cea mai personală piesă pe care ai compus-o? 

Aproape toate îmi sunt personale, dar cea care îmi vine puternic în minte acum e „Va urma”.

Ce sunet îți trezește o amintire foarte puternică din copilărie? 

Pe mama, în fiecare dimineață de aproape 9 luni o aud cântându-i fiicei mele și spălând vase. Troscănitul ăla între vase sub jetul de apă în timp ce mama cântă mă duce cu gândul la vacanțele de vară. Mereu mă trezeam așa. 

Cu ce artiști ți-ar plăcea foarte mult să colaborezi? 

Dacă ar fi să fac o listă acum, îmi e capul blocat pentru că scriu acest interviu între două concerte. Totuși, oricând aș cânta cât de puțin (doar să vrea și ea ha-ha) cu Lauryn Hill.

Să ne imaginăm că bei o cafea bună pe terasa unei case de unde vezi panorama Sebeșului și te gândești la drumul tău de până acum. Ce album asculți? 

Albumul unui chitarist foarte talentat cu care am și cântat în Timișoara aproape 6 ani. Se numește My real trip. Mă descrie toată ca stare, de la începuturi până în prezent.

Care este cel mai mare vis al tău? 

Acum simt că cel mai mare vis al meu este să o fac pe Nora Luna, fiica mea, cea mai mândră de și cu mama ei. Lucrez la asta mai mult și mai intens și mai cu zvâc și bucurie ca niciodată!

”Cel mai mare vis al meu este să o fac pe Nora Luna, fiica mea, cea mai mândră de și cu mama ei.”

”Indiferent că suferi, că iubești, dar îți e frică să arăți, sau că iubești, dar îți e rușine să spui, eu prin muzica mea vreau să te ajut SĂ ÎȚI DAI VOIE! Să accepți ce simți, să te bucuri, SĂ FII!”

Feli a fost stilizată cu piese create de designerii Daniel Gavrilă și Tudor Halațiu din cadrul UAD Cluj-Napoca, iar elementele de decor au fost create de designerul floral Alina Popa / nonono.ro.

Interviu: Cristian Niculae
Fotografii: Vlad Andrei
(reprezentat de Almost Ready)
Styling: Laura Gherman
Make-up: Delia Tudose
Hair: Florin Noje (Manifest)
Asistent styling: Anamaria Tălpeanu
Locație: The Brewery