Ce-ai făcut în ultimii 10 ani, domnu‘ Smiley?

Ce-ai făcut în ultimii 10 ani, domnu‘ Smiley?

Smiley a celebrat, printr-un concert aniversar la Arenele Romane, un deceniu de carieră solo. Nu discutăm aici când a trecut timpul, ci ce a făcut în ultimii zece ani cântăreţul, producătorul, compozitorul și showmanul TV devenit unul dintre cei mai importanţi artiști români. Și, parcă mai important, Andrei Tiberiu Maria, zis Smiley, e Everybody’s Darling.  


Muzica românească începe și se termină cu Smiley


Cel puţin, asta era valabil astă-primăvară, când am văzut ce versuri de muzică au căutat românii pe Google în aprilie. În Top 10 pe ţară, cele mai căutate versuri erau, pe locul 1, „De unde vii la ora asta”, iar pe locul 10, „Domnișoară, domnișoară”. Cum a ajuns Smiley mai popular decât Prohodul Domnului sau decât „Răţuștele mele”, adică mai ceva decât ce au căutat credincioșii de Paști și mamele cu copii de grădiniţă? Simplu. Îl plac și copiii de grădiniţă, și mamele lor, și bunicile care cântă în corul bisericii. Și tot așa de zece ani, de când a ales cariera solo. N-a fost greu să mă prind de uriașa lui popularitate – s-a întâmplat la fiecare întâlnire profesională pe care am avut-o. Și când eram în biroul lui de la HaHaHaProductions, pentru o ședinţă foto destinată unei reviste cu public masculin, protagonistă fiind o cântăreaţă de la casa lui de producţie. Când a ajuns Smiley la birou, toată lumea a sărit pe el. Și, să ne-nţelegem, nu vorbim de fani, ci de colegii lui. Unde mai pui, starul era în pauză vocală. Dar Andrei Tiberiu Maria e magnetic și când o arde pe mutește. 


La fel, când ne-am văzut anul trecut, la un concert de vară ţinut în Piaţa Ovidiu din Constanţa. Pe ceilalţi artiști „îi luasem pemicrofon” de la repetiţii sau în backstageul de la SummerKiss Live Concerts. Pentru că e un tip busy, Andrei sărise peste probe. Când încă mai culegea ovaţii la al treilea bis, am urcat treptele către scenă și i-am făcut discret un semn („sunt cu ochii pe tine, tre' să tragem un interviu video”). Iar când a coborât, asaltat cum doar la vedetele din fotbal am mai văzut, i-am pus întrebarea supremă, care de fapt e la îndemâna și a unui stagiar de presă, cu condiţia să se știe cu vedeta și să fi ras o bere în culise: „Care mai e viaţa ta?”


Așijderea, când am făcut ședinţa foto din acest număr (pe mica pajiște din faţa casei sale de producţie, în decorul șic-industrial al locului cunoscut anterior ca fabrica „23 August”, ulterior, „Faur”) și interviul (la o masă din Alive, clubul său de muzică live, deschis anul trecut la parterul clădirii în care funcţionează HaHaHa). Frate, când îl văd pe Smiley, oamenii, au, n-au treabă cu el, îl strigă, vor poze, o strângere de mână, orice. Iar Smiley le răspunde tuturor (deși recunoaște doar un sfert dintre ei, dar e băiat politicos). De aia zic că muzica românească începe și se termină cu el. Nu știu pe nimeni să-l antipatizeze. Smiley e Everybody's Darling. Ceea ce, în muzică, în România și în general, e rar.



2007-2016, an cu an. Un deceniu de împliniri măreţe


Șapte Seri: Andrei, în 2007 te-ai lansat solo și ai avut succes cu primul single, „În lipsa mea”. 

Cred că a fost un an bun 2007, cel puţin pentru mine a fost foarte bun. N-am ales 2007. Adică nu mi-am propus: „Bă, în 2007, gata, lansez ceva singur!”


Dar cum s-a întâmplat? Te-ai sfătuit cu cineva? Ai simţit tu?

La mine s-au adunat o grămadă de piese, pentru că în principiu eu nu mi-am dorit să fiu cântăreţ. Mi-am dorit să fiu producător de muzică. Şi eu asta făceam. S-a nimerit să mă ia băieţii ăştia de la Simplu să cânt cu ei.


Să dansezi…
Să dansez. Să cânt. Și a fost bine. Eu adunasem o grămadă de piese care nu se potriveau la Simplu, care au intrat pe primul album Smiley, şi chiar ei m-au încurajat: „Băi, de ce nu faci un album singur? E păcat de muzica asta să nu o audă oamenii.” Şi s-au adunat piesele. Am zis: „Bine, mă. Gata, hai! Dăm drumul.” Şi s-a întâmplat acum 10 ani. Am cântat în deschidere la Black Eyed Peas, la Arenele Romane. Şi atunci am cântat pentru prima oară „În lipsa mea”. A fost tare şi de atunci a început toată treaba cu turneul, cu „Smiley x 4” în toată ţara. Am făcut Sala Palatului acum 10 ani. A fost pentru prima oară când am făcut Sala Palatului. Abia am reuşit să strâng 3.000 de oameni plătitori.


E mult, oricum.
Da, e foarte mult, având în vedere că eu abia atunci mă lansasem, dar a fost o bucurie pentru mine. După aia am reluat povestea cu Sala Palatului, acum cinci ani. Şi atunci a fost foarte greu să nu fac a doua sală, pentru că s-a vândut foarte repede, şi după aia am decis să mă mut la Arenele Romane.


În 2008 ai avut primul album solo. De ce eşti mai ataşat? De „Preocupat cu gura ta” sau de „Am bani de dat”? Ce ţi se pare reprezentativ pentru 2008?
Pentru 2008 mi se pare reprezentativ că am început să cânt.


O făceai deja.
Nu, că am început să cânt cu trupă. Am început concertele. „Preocupat cu gura ta” într-adevăr rămâne un evergreen al meu, cel puţin, dar şi „Am bani de dat”… Şi peste 30 de ani, dacă o cânt, oamenii o să-şi aducă aminte de ea: „Aaaa, moşul ăsta cânta piesa asta?”


O să ai bani de dat şi peste 30 de ani.

Da. „Am bani de dat” e o glumă. E o satiră. Ce-i drept, „Am bani de dat” îmi trezeşte amintiri mai vii, pentru că ştiu când am făcut piesa. Ştiu în ce situaţie eram. Chiar nu am avut niciun leu în buzunar. Am trecut prin nişte momente destul de complicate ale existenţei, dar uite că din asta se nasc nişte momente memorabile.


2009? Avem două momente, „Designed to love you” şi fondarea HaHaHa. 

Clar, fondarea HaHaHa Productions.


2010? Ai o colaborare cu Pacha Man şi una cu Cheloo. „Love is for free” sau „Plec pe Marte”?
Ca mesaj universal, „Love is for free”, deşi „Plec pe Marte” a avut un impact foarte mare ca mesaj. A fost şi suprinzător că s-a întâmplat colaborarea asta. Surprinzător că eu am reuşit să cânt cu cei mai apreciaţi rapperi de la noi, chiar şi cei mai notorii.


Practic ai adus rapul în mainstream.
Pentru că eu vin din curentul hip-hop cu Simplu. Şi întotdeauna am avut influenţa asta urbană în muzica mea. Şi sunt multe lucruri pe care un artist pop nu poate să le exprime cum le-ar exprima un artist hip-hop. Şi tocmai de aia am colaborări cu oameni care au lucruri de spus şi în general sunt colaborări inspirate. Adică nu mă gândesc aş vrea să fac o colaborare cu nu ştiu cine, deşi poate în subconştient mă gândesc. Uite de exemplu cu DOC. Am vorbit cu 4-5 ani înainte să facem „Pierdut buletin” să facem o piesă împreună. Şi am aşteptat ceva, ce-i drept. Cu Pacha Man, ştii cum a început colaborarea? Eram în studio, puseseră piesa. Era făcută deja. Şi zice: „Aaaa, mamă, ce tare e piesa asta. Îmi fac şi eu o strofă repede pe ea.” Aşa se întâmplă multe colaborări. Şi pe „Am bani de dat” făcusem cu Alex şi cu Baxter şi a auzit-o Moga în studio şi zice: „Bă, vezi că am făcut şi eu o strofă pe ea. Sper că nu vă supăraţi.”


2011, un an dificil. Avem „Dream girl”. Avem coprezentator la Românii şi avem antrenor la „Voce”. 

Mamă, ce greu a fost! Păi asta cu „Româniiau talent”. Întâlnirea cu Pavel (n. red. – Bartoș) a fost ceva magic. 


2012? „Cai verzi” şi „Dead man walking”.

„Cai verzi” a fost un succes uluitor pentru noi. Eu cu Alex avem aşa o chimie când facem lucruri, cu Don Baxter la fel am avut şi avem, de fiecare dată când ne întâlnim facem lucruri mişto. Mi se pare că însumează toată şmecheria şi e o vorbă pe care mi-o spunea mama când eram mic: „Stai şi te uiţi la cai verzi pe pereţi. Nu mai visa, măi, la cai vezi pe pereţi.”



În 2013 avem albumul „Acasă”, avem clipul „Criminal” şi ai luat şi Best Romanian Act cu MTV.
Da, mă, aşa e. Am uitat. Am luat Best Romanian Act. Păi, cred că albumul „Acasă” este de departe cel mai important dintre ele. Şi iar e un album de pe care mi-aş fi dorit să scot mai multe single-uri. A venit „Oarecare” şi mi-a dat planurile peste cap.


În 2014 ai avut piesa „Nemuritori”.
Mi-ar fi plăcut să aibă mai mare succes piesa asta, dar nu s-a lipit. În concert lumea reacţionează foarte bine la piesa asta. E foarte bună de concert.


În 2015 vine colaborarea cu DOC. Ţi-ai „pierdut buletinul” şi „Oarecare”. Alege una dintre ele.
Nu ştiu care. Cred că sunt mai ataşat de mesajul „Pierdut buletin”, dar şi „Oarecare” transmite un mesaj pozitiv. Ceea ce încerc eu este să transmit nişte mesaje puternice cu muzică veselă. E foarte greu.


În 2016 avem „Insomnii” şi „Îndrăgostit”. 

Pentru mine „ Insomnii” este o piesă deosebită.


OK, am terminat deceniul, ajungem în 2017. Alege între „Domnişoară, domnişoară”, „Flori de plastic” şi „De unde vii la ora asta”.
Pfoai! Greu. Tocmai am scos „Domnu’ Smiley”. Mie îmi place rău, mult. Mi se pare super-fun, doar că nu prinde la gagici. Azi-dimineaţa mi-am dat seama, analizând aşa un pic, că dacă nu prinde la gagici… „Domnu’ Smiley” nu are nicio legătură cu ele. Femeile vor chestii sentimentale. Asta nu e o piesă sentimentală. Asta e de fun.


Următoarea le va plăcea gagicilor? 

Habar n-am. Nu le judec aşa. Eu nu mă cenzurez. În momentul creaţiei nu cenzurez nimic. După aia, da. Într-adevăr, îmi dau eu cu părerea care cred că e cea mai bună. Care va prinde cel mai bine. Care va avea cel mai mult public.


Andrei, ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te-a văzut şi nu te-a ascultat deloc?
Ce i-aş spune despre mine? Ăăă… Ce să-i spun?!…


Ce i-ai spune despre tine? Cu ce te ocupi? Ce faci? Eşti un băiat care… 

I-aş spune că sunt artist. Atât. În rest, i-aş recomanda să mă asculte, dacă are chef şi timp. S-ar putea să şi găsească ceva care îi place.


Pe 1 iunie ai sărbătorit cu prietenii la Arenele Romane.
Exact. Exact.


Şi ce s-a băut la „ziua ta” (n. red. – de fapt, ziua lui Smiley e în iulie)?
Răcoritoare. S-a băut şi bere, dar în principiu s-au consumat muzică şi voie bună. Numai piese vesele. Bine, şi nişte piese mai triste.


Cât necesită pregătirea unui astfel de live?
Pregătirea e în fiecare zi pentru noi. Sunt o grămadă de oameni care participă. La spectacolul ăsta am avut vreo 260 sau 280 de metri pătraţi de led, grafică, scenografia, dansatori, coregrafii, invitaţi. Mă rog, şi noi repetăm, că sunt o grămadă de piese pe care le facem sub o altă formă decât le facem normal. Sunt piese pe care nu le cântăm niciodată în concerte.


Aţi cântat ceva cu totul inedit?
Da, cu siguranţă. Am reluat şi o parte din turneul de acum 10 ani, cu „ Smiley x 4”, care încă mi se pare inedit, încă nu am văzut treaba asta făcută nicăieri în lume. Şi, mă rog, au fost o grămadă de lucruri pe care nu le fac în concertele uzuale. Nu le fac pentru că nu îmi e permis ca scenă, ca desfăşurare de tehnic. Şi am făcut şi inaugurarea mixerului ăsta pe care l-am luat.


Ce mixer aţi luat?
Se numeşte „Solid state logic SSL L500”. E State Of The Art în materie de mixere de live. Top of the top.


OK. Şi practic l-aţi inaugurat acum. 

Da. Noi îl mai luăm aşa, în probe, dar pe bune, într-un concert de amploare, a fost inaugurarea lui în condiţiile optime. Suntem foarte bucuroşi că am reuşit să facem investiţia asta. Ne ajută foarte mult.



Faci de toate în muzică. Ce te reprezintă cel mai tare? Calitatea de producător, de compozitor, de cântăreţ, de dansator?
Nu știu… Îmi place foarte mult să fiu în spatele artiştilor. Îmi place foarte mult să construiesc, să compun, să produc, să dau direcţii artiştilor. Dar în acelaşi timp iubesc să fiu pe scenă, să fiu în mijlocul oamenilor, să le cânt, să îi văd cum cântă cu mine. E o chestie pe care nu poţi să o compari cu nimic. Cum de altfel nu poţi să compari nici momentul în care compui o piesă nouă în studio. Ştii? 


Nu! 

Încă nu am găsit ceva care să depăşească senzaţia asta!


Ce ai putea să faci mai bine decât ce faci acum?
Tot. Pot să compun mai bine. Pot să cânt mai bine. Pot să mă perfecţionez. 


Ţi s-a urcat la cap că ai succes cu tot ceea ce faci? Faci un vlog. Se uită toată lumea. Cânţi o piesă. O ştie toată lumea. 

Faptul că ştie toată lumea ce fac nu înseamnă că nu mă pot depăşi, că nu-mi pot depăşi performanţele. Asta fac de când am început treaba. Mă perfecţionez în fiecare zi.


Simţi o presiune a milioanelor de YouTuberi care te urmăresc?
E la un moment dat o replică – eu mă uit la „Avengers”. Mie îmi plac toate astea, Marvel şi DC Comics. Şi la un moment dat îl întreabă ăştia pe Hulk: „Domne, cum reuşeşti să-ţi stăpâneşti furia asta nebună. Cum reuşeşti să te stăpâneşti? Care e secretul?” Şi zice: „Secretul este că sunt furios tot timpul.” Adică la mine treaba asta cu presiunea… eu sunt sub presiune tot timpul. Nu o mai simt. Ce-i drept, sunt o grămadă de artişti care simt presiunea asta foarte rău. Sunt momente în care o dai în bară, ca toată lumea, şi răspunsul internetului este imediat şi necruţător şi de multe ori exagerat.


Tu când ai dat-o în bară?

Mai am cântări care nu ies bine. Mai am piese care nu sunt pe placul oamenilor. Eu consider că fiecare eşec are scopul lui şi fiecare dat în bară e menit să-ţi atragă atenţia, mă rog, dacă îţi şi dai seama că ai dat-o în bară. E menit să-ţi atragă atenţia că trebuie să mai munceşti.


Ai vreo piesă care a fost subapreciată? 

Sincer, la fiecare piesă pe care am lansat-o, în proporţie de 90%, cam ştiu care va fi reacţia.


Crezi că e „Flori de plastic” o piesă prea modernish?
Mi-ar fi plăcut să aibă un impact mai mare şi să o asculte mult mai mulţi oameni, că are un mesaj destul de puternic. Eu, oricum, mai stau aşa şi mă mai gândesc că acum, fiind un an de sărbătoare, un an aniversar, îmi mai aduc aminte tot felul de lucruri şi îmi aduc aminte că atunci când a apărut Simplu, băi, noi eram… Ştii cum e aia? Te p… contra vântului. Noi eram cu totul altceva. Noi veniserăm într-o ţară unde mergeau şi întotdeauna vor merge ritmurile balcanice, piesele sentimentale, piesele dureroase. Noi veniserăm cu break, care vine din America, cu mesaje pozitive, cu fani, cu dansuri… Niciodată nu am avut succes cum au avut 3rei Sud Est sau Accent sau Animal X. Nu am avut succesul acela fulminant. Întotdeauna ne-am zbătut şi bătut cu curentele muzicale, cu se purta atunci. Ţin minte cum a fost cu „Oficial îmi merge bine”, care e clasic deja, e un evergreen…


Absolut.
A fost o bătălie cu toată lumea, că oamenii nu înţelegeau. Ce-i cu asta? Ce-i cu clipul ăsta? Ce e cu genul acesta? Ce e cu ritmul acesta? Parcă nu se potriveşte cu Simplu. Întotdeauna noi am fost într-o zbatere continuă. Şi eu am preluat treaba asta, adică eu am dus-o şi mai departe şi la fel a fost şi cu Smiley. Când am apărut eu, nu mai erau solişti de pop care să meargă cu trupă. A durat doi ani până când oamenii să se obişnuiască de tot că eu cânt separat de Simplu, cu o trupă. Atunci nu cânta nimeni cu trupe. „De ce să îl chemăm pe Smiley cu o trupă?. De ce nu vine cu CD-ul, ca toată lumea…”


Fotografii de Matei L. Buţă

Comentarii

Mai multe

IQOS x McCann PR lansează o geantă în ediție limitată, inspirată de noul dispozitiv

IQOS x McCann PR lansează o geantă în ediție limitată, inspirată de noul dispozitiv

Trupa „om la lună” lansează „Dans” printr-un concert la Arena Tei din București

Trupa „om la lună” lansează „Dans” printr-un concert la Arena Tei din București

MET - Programul spectacolelor online gratuite din săptămâna 13-19 iulie

MET - Programul spectacolelor online gratuite din săptămâna 13-19 iulie

„Cum am ajuns aici?” - Expoziție de pictură și grafică la Muzeul Național al Țăranului Român

„Cum am ajuns aici?” - Expoziție de pictură și grafică la Muzeul Național al Țăranului Român

Top 3 locații de neratat weekendul acesta în București

Top 3 locații de neratat weekendul acesta în București

Sala de cinema s-a mutat în aer liber | Programul filmelor din 10-12 iulie 2020

Sala de cinema s-a mutat în aer liber | Programul filmelor din 10-12 iulie 2020

„USS Greyhound: Bătălie în Atlantic” – cel mai recent film cu Tom Hanks – lansat pe Apple TV+

„USS Greyhound: Bătălie în Atlantic” – cel mai recent film cu Tom Hanks – lansat pe Apple TV+

Rosumoví va transmite în premieră livestreaming un spectacol de balet, susținut de balerina Diana Gal

Rosumoví va transmite în premieră livestreaming un spectacol de balet, susținut de balerina Diana Gal

O nouă imagine pentru Qreator by IQOS, un proiect de redecorare interioară semnat de arhitectul Dorin Ștefan și echipa sa

O nouă imagine pentru Qreator by IQOS, un proiect de redecorare interioară semnat de arhitectul Dorin Ștefan și echipa sa

The Institute și UniCredit Bank prezintă Romanian Design Week CHANGE 2.0

The Institute și UniCredit Bank prezintă Romanian Design Week CHANGE 2.0

Cele mai citite

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Răzvan Exarhu. Viaţa și apucăturile unui bucătar celebru împotriva voinţei lui

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Interviu Andra: Când pleci de la un concert, ai sentimentul ca ai luat parte la ceva magic

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Florin Piersic Jr.: A devenit un lucru atât de rar să întâlnești normalitatea

Tu ştii ce face Tequila cu copilul tău?

Tu ştii ce face Tequila cu copilul tău?

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Ana Morodan. De la like-uri la bani. Femeie fatală. Virtuală. Milenială

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Șatra Benz e aici. Află cum au debutat ca trupă!

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia

Viaţa şi Filmul. Dana Nălbaru, Dragoş Bucur şi Sofia