Vietnam, ţara contrastelor culturale și sufletești

Când am auzit propunerea unor prieteni de a pleca împreună în Vietnam, am fost puţin sceptică. Eram captivă în zona mea de confort, în special când mă gândeam la nivelul de trai și modul de viaţă al asiaticilor, despre care citisem sau auzisem. 

Însă parcă era ceva ce mă atrăgea acolo... Așa că am acceptat propunerea, iar după 3 ore am și cumpărat bilete de avion. Cu fiecare zi care trecea, parcă eram tot mai nerăbdătoare să pășesc pe acel tărâm nou. Acel tărâm care avea să îmi ofere una dintre cele mai importante și valoroase experienţe pe care le-am trăit în ultimii ani.

Și uite cum a venit și ziua plecării. După 24 de ore de zbor, am ajuns și în Vietnam. Primul oraș de pe lista noastră a fost Ho Chi Minh, fosta capitală a ţării, cunoscută și sub numele de Saigon. Un oraș cu o energie altfel. O energie relaxantă, dar în același timp armonizată de o aglomeraţie a mașinilor și a scuterelor.

Drumul de la aeroport către hotelul unde urma să fim cazaţi a reprezentat primul contact cu civilizaţia de acolo. Cu acest oraș al contrastelor. Zone periferice slab dezvoltate, localnici care mâncau de pe jos, în timp ce în zona din centru am regăsit hoteluri, magazine de lux și marketuri care se îmbină cu tarabe specifice zonei, situate la colţ de stradă.

Am petrecut 2 zile în Ho Chi Minh, unde am vizitat la pas centrul orașului, unde am degustat delicatese culinare ale bucătăriei vietnameze, un amalgam de arome noi cărora le duci dorul chiar și la două săptămâni de la întoarcerea în ţară. Contactul cu oamenii de acolo mi-a relevat una dintre cele mai importante lecţii: viaţa e mult mai simplă decât îi cerem noi să fie și că e important să ne bucurăm că o avem, în fiecare clipă.

Următoarea oprire a fost în Hanoi, actuala capitală a ţării, situată în nord. Acest oraș are un aer mai tradiţionalist faţă de cele situate în sud, precum Ho Chi Minh. În centrul vechi, locul unde am și fost cazaţi, turiștii roiesc în jurul tarabelor, în jurul magazinelor artizanale. În pieţele agroalimentare, turiști și localnici deopotrivă explorează noi gusturi și profită de tot ceea ce poate oferi această ţară. Un oraș cu o gamă largă de activităţi și oportunităţi care te scot din zona de confort, care te fac să depășești barierele mentale și concepţiile tipice europenilor.

În Asia am descoperit partea mai puţin cunoscută nouă. Dacă în Europa suntem obișnuiţi cu un trai decent și gonim după lucruri materiale, în Asia iese la suprafaţă partea smerită. Aici realizezi că e mai importantă goana după „a fi” decât după „a avea”. Am ales să petrecem ultimele 5 zile pe insula Phu Quoc. O insulă în curs de dezvoltare.

O destinaţie perfectă pentru turiștii care vor să se bucure de soare, de mare, plajă, într-o lună unde în România gradele sunt cu minus. Este cea mai mare insulă a Vietnamului, aflându-se la 44 km de continentul asiatic. Este locul unde am avut timp să meditez, să îmi analizez viaţa în lung și în lat, unde am reevaluat relaţiile și atitudinea pe care o aveam asupra acestei călătorii numite viaţă. Locul unde m-am simţit mai aproape ca niciodată de Dumnezeu. Unde am luat contact cu oameni care, la propriu, purtau pe faţă un zâmbet sincer și luminos, ca pe cel mai frumos accesoriu.

Locul unde am privit către mare și am realizat cât de norocoasă sunt că... trăiesc. În cele cinci zile petrecute acolo, am degustat noi delicatese, ne-am făcut prieteni la hotelul unde am locuit, am descoperit numeroase plaje virgine, am făcut turul insulei, am meditat, am citit. Am simţit că doar prin simplitatea traiului ne putem bucura de cel mai frumos și preţios cadou pe care îl avem: timpul.

Astfel, toată vacanţa a fost de fapt o adevărată experienţă de viaţă. O aventură plină de nuanţe contrastate puternic. Am descoperit că, dincolo de frumuseţile și bogăţiile culturale ale Asiei, există și o parte care te ancorează în realitatea traiului localnicilor. Ca turist, poţi vedea dincolo de locaţiile frumoase din poze - poţi vedea oameni săraci, care sunt capabili să ofere, să zâmbească, poţi descoperi locuri și orașe în care poţi încă simţi energia și urmările tristeţilor și suferinţei la care a fost supus acest popor.

Vietnam, pentru mine, a însemnat reevaluarea propriei vieţi. Aventura cu cele mai profunde conotaţii și realizarea că viaţa… este. Pur și simplu. Fără alte adjective.

Scris de Theodora Gabriela Dumitrică

Fotografii: Getty Images