Daciana Leonte - Parfumul fericirii la înălțime

Daciana Leonte - Parfumul fericirii la înălțime



De pe vârful unui munte, lumea se vede cu totul altfel. Aerul este mai curat. Mai înțepător chiar. Poți să închizi ochii și să zâmbești cu ușurință, pentru că sentimentul de libertate, de fericire, se simte altfel acolo sus. Daciana Leonte este Business Operation Manager în cadrul Arggo Consulting, iar în timpul liber își alimentează pasiunea pentru călătorit cu escapade pe cei mai înalți munți din țară și din lume. Descoperim povestea parfumului fericirii la înălțime cu Daciana.



Poți să punctezi câteva repere din viața ta care ți-au dat curajul de a începe să călătorești? 

Totul a început cu alergările montane. Prin intermediul acestora am descoperit pasiunea pentru zone montane și am început să călătoresc prin toată țara, iar ulterior și prin afară. Am avut norocul să am un coleg de muncă care a alergat la maratoane montane încă de la începutul acestui fenomen în țară, iar în 2009 am participat și eu la primul semimaraton. Încetul cu încetul, am participat la maratoane montane din toate colțurile lumii. Am format și o tradiție în cadrul companiei, astfel încât o dată pe an ieșim împreună la munte și participăm la anumite maratoane montane, precum Maratonul Piatra Craiului, unde suntem an de an prezenți. 


În anul 2017, am descoperit alpinismul în cadrul Everest Marathon din Nepal, care a fost primul meu maraton montan din afara țării. Organizatorii evenimentului ofereau o opțiune de escaladare a vârfului Island Peak, 6.189 m. M-am hotărât să accept această provocare și, prin intermediul acesteia, am învățat ce înseamnă cu adevărat să îți depășești limitele. Până atunci, cel mai înalt munte pe care urcasem era Musala, 2.925 m, iar diferența de altitudine a fost extraordinar de mare. Nu am avut probleme de aclimatizare, totul a fost contrar părerilor negative pe care le auzisem. În urma acestei experiențe, mi-am dat seama că am în sânge această adrenalină, că mă încarcă mult astfel de momente și am decis să continui pe acest drum. Anul acesta am reușit să ajung la cea mai mare altitudine, de 6.962 m, pe vârful Aconcagua, din Argentina. 




Spune-mi ce a însemnat pentru tine să pleci singură sau cu un grup în anumite expediții? Ce frici aveai și cum le-ai depășit? 

Am plecat singură din țară în expedițiile din Nepal, pentru Everest Marathon și Island Peak. Decizia de a pleca singură a venit ca urmare a faptului că urmăream acest maraton de 3 ani și planurile de a ajunge acolo, făcute cu diferiți prieteni, se anulau. Așteptasem prea mult și dorința de a ajunge acolo creștea și ea în fiecare an. Am decis să plec singură. Nu voiam să mai aștept. A fost cea mai bună alegere, dar au existat și momente în care mă întrebam dacă o să fiu bine, am avut momente de incertitudine. Cu toate acestea, am învățat să am mai multă încredere în mine și am depășit zona de confort. Am cunoscut foarte mulți oameni frumoși, oameni din toate colțurile lumii, cu povești fascinante, am descoperit cultura din Nepal și m-a impresionat foarte mult, munții din Himalaya care m-au provocat să îmi depășesc limitele fizice și anumite bariere mentale pe care le aveam. M-a format foarte mult și mă bucură asta. 


În Argentina, Aconcagua, am experimentat călătoria cu echipa. Comparativ cu experiența din Nepal, pot spune că în echipă lucrurile sunt mult mai simple. Ai oameni pe care te poți baza, reușita este un efort de echipă, situațiile grele care apar pe parcurs sunt mai ușor de gestionat în echipă, sarcinile se împart altfel între mai mulți membri, deciziile și riscurile sunt asumate în echipă. Apartenența la un grup într-o astfel de experiență îți oferă acel sentiment de unde-s doi, puterea crește. Noi eram 4 membri, iar experiența fiecăruia și faptul că ne susțineam foarte mult unul pe celălalt ne-au ajutat să depășim orice obstacol. 


Am multe frici, în ciuda faptului că multe persoane îmi spun că am curaj să mă aventurez și sigur nu am frică de ce mi s-ar putea întâmpla. Dar chiar am frici. Îmi este frică că nu sunt poate suficient de pregătită fizic pentru anumite obiective pe care mi le propun, că m-aș putea îmbolnăvi sau accidenta, că pot face greșeli care m-ar costa viața. Însă am descoperit de-a lungul anilor că frica poate fi și cel mai bun aliat pe care îl poți avea. Au existat multe cazuri în care am reușit să îmi păstrez mintea liberă și să fiu atentă la tot ceea ce fac. E ușor să faci greșeli, așa că am privit frica din altă perspectivă: un lucru constructiv care mă ajută să devin și mai bună în ceea ce fac, să mă pregătesc mai bine, să calculez riscurile și să mă încarc pentru situații limită.




Care au fost locurile tale preferate și unde vrei cel mai mult să ajungi? 

Am făcut o obsesie pentru anumite locuri. Din țară, îmi place foarte mult zona Bucegi. Acolo am început să merg pe munte și pot spune că mi-a intrat în suflet definitiv. Am călătorit mult prin afară, dar Himalaya este o zonă în care m-aș întoarce oricând. Nu cred că mi-ar ajunge o viață întreaga să explorez acolo. La fel pot spune și despre Alpi. M-a atras în mod special Matterhorn, când am fost în 2016, iar în 2017 m-am întors acolo pentru a ajunge în vârf. 


Prin expediția Aconcagua, am descoperit Argentina. Ruta expediției a fost foarte tehnică. Am fost o echipă doar de femei. Am plănuit o anumită rută, dar din cauza condițiilor meteorologice și a avalanșelor am ales o rută normală. Însă mi-am propus să mă întorc. Am în plan ca undeva în viitor să mă duc pentru Ghețarul Polonez și sunt convinsă că voi reuși. 


Probabil că în timp voi descoperi multe locuri frumoase. Pot spune că îmi doresc să ajung în munții Pamir și Thian Shan, din Tajikistan și Kyrgystan, chiar în această vară, unde vreau să trec bariera de 7.000 m. Pe listă sunt vârful Lenin de 7.134 m și vârful Khan Tengri de 7.010 m. 


Cum reușești să păstrezi un echilibru între muncă și pasiune? 

Este o provocare, într-adevăr. Nu e ușor să găsești echilibru între muncă, antrenamente și munte. Nu am găsit o formulă perfectă, dar o caut. Petrec mare parte a timpului la job, deci weekendurile și concediul sunt destinate expedițiilor, iar antrenamentele le strecor fie înainte, fie după orele de program. Noroc că îmi plac provocările. Provocările din călătorii, provocările din cadrul jobului, ca Business Operation Manager în cadrul Arggo Consulting. Învăț lucruri noi din ambele părți ale vieții mele, îmi iau încredere și cresc continuu. 




Care a fost cea mai importantă contribuție a acestor expediții în plan personal și cum a fost să relaționezi cu oameni din alte culturi? 

Cea mai mare contribuție a fost faptul că am reușit să ies foarte mult din zona de confort, dar și faptul că am reușit să îmi asum riscuri la care nici nu mă gândeam înainte. Cresc și îmi dezvolt anumite abilități. Călătoriile mă ajută și să descopăr culturi noi și oameni cu perspective diferite și mă hrănesc cât pot de mult cu aceste lucruri. Spre exemplu, în Nepal oamenii sunt fericiți cu puținul pe care îl au. Asta e o lecție foarte bună. Sunt diferențe mari de la o cultură la alta. Cei din Argentina sunt foarte relaxați, poate cei mai relaxați oameni pe care i-am întâlnit. Orice problemă apare, ei sunt siguri că se rezolvă cu bine. Interacțiunea cu diferite tipuri de oameni, cu perspectivele lor și modul lor de viață, m-a făcut să îmi pun multe semne de întrebare, să apreciez mai mult ceea ce am, să apreciez mai mult țara în care trăiesc și să mă bucur de lucruri mărunte, pe care de foarte multe ori nu le apreciem, ori nu le vedem adevărata valoare. 


Ce părere au colegii tăi despre călătoriile tale? 

Mi s-a spus că sunt dependentă de adrenalină sau că îmi asum riscuri prea mari. Fiecare are doza lui de nebunie, într-o mică sau mare măsură. Nebunia mea este muntele.


Chiar dacă colegii uneori nu înțeleg de ce fac acest lucru, mă susțin mult și la maratoane, și când le spun că plec în expediții. 




Primăvara este sezonul care ne ascute simțul olfactiv. Este vreun miros specific din zonele vizitate care te-a cucerit - aerul proaspăt de munte, un anumit tip de mâncare? 

Nu îmi amintesc un miros specific. La peste 3.500 m nu prea mai întâlnești vegetație și devine și foarte greu de respirat. Însă îmi amintesc de fiecare dată când cobor de la altitudine să mă bucur din plin de vegetație, de natură. Și mirosul pădurilor de la noi mă încarcă cu multă energie. 


Este totuși un miros de mâncare care mi-a rămas ca amintire, și anume supa de usturoi din Nepal. M-am chinuit să o reproduc acasă, dar nu am reușit. 


Ce îți dorești în viitor și ce ai vrea să schimbi/faci diferit? 

Îmi doresc să evoluez mai mult, atât pe plan personal, cât și profesional. O să călătoresc, alerg și o să mă urc în continuare pe munți, deci o să îmi urmez pasiunea până la capăt și o să îmbin acest lucru cât pot de bine cu cariera. Nu știu ce aș face diferit. Nu regret nimic din ceea ce am făcut până acum. Probabil că am făcut și greșeli și cu siguranță voi mai face, dar fiecare greșeală este o lecție. 


Cum era Daciana înainte de expediții și cum e Daciana acum? 

Toate experiențele mi-au schimbat cu siguranță mentalitatea. Daciana de acum are mai multă încredere în ea și nu mai crede în imposibil, în limitele fizice sau psihice. Orice limită poate fi depășită prin încrederea în sine și prin pasiune. Îmi urmez visul și sunt fericită.




Interviu de Ioana Sabo



Comentarii

Mai multe

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

Lecții distractive de educație rutieră, în magazinele Lidl din întreaga țară

Lecții distractive de educație rutieră, în magazinele Lidl din întreaga țară

Noaptea Târziu: Suntem serioși când facem caterincă!

Noaptea Târziu: Suntem serioși când facem caterincă!

Interviu Silvana Mihai

Interviu Silvana Mihai

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

TIKE! SNEAKER HUB S-A DESCHIS ÎN BUCUREȘTI

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ghidul complet al pensulelor de machiaj

Ai carte ai parte

Ai carte ai parte

Chakre și drumuri revoluţionare

Chakre și drumuri revoluţionare

Cele mai citite

Top 10 destinaţii în 2017

Top 10 destinaţii în 2017

Dincolo de timp: Ţinutul Zimbrului

Dincolo de timp: Ţinutul Zimbrului

Călătorie în Olanda: Scheveningen, locul unde ai parte de plaje nesfârșite

Călătorie în Olanda: Scheveningen, locul unde ai parte de plaje nesfârșite

Dincolo de nori: o călătorie pe Kilimanjaro

Dincolo de nori: o călătorie pe Kilimanjaro

Islanda, spectacolul naturii

Islanda, spectacolul naturii

La vânătoare de vin, în Italia

La vânătoare de vin, în Italia

Relaxează-te în Maldive cu Air France

Relaxează-te în Maldive cu Air France

Feroe, un arhipelag de insule exotice, dar nu tropicale, cu parfum de mare

Feroe, un arhipelag de insule exotice, dar nu tropicale, cu parfum de mare