Căderea din vară

Căderea din vară


Locuiam într-un turn. Un turn înalt-înalt și îngust-îngust, ca o turlă de biserică alungită prea mult și prin greșeală. Locuiam în vârf.


De fapt, nici n-aș fi putut să locuiesc altundeva - trupul turnului era ghiftuit de scări. Aici sus aveam tot ce îmi trebuia: o bucătărie minusculă, o baie de greiere și un dormitor cât un nor nou născut. Iar undeva, pe exterior, aveam o verandă imensă. Era perfect pătrată, perfect din sticlă și arăta ca o vacanţă perfectă. 


În verandă îmi beam cafeaua de dimineaţă. Ieșeam cu licoarea fierbinte, deschideam geamul din dreapta - singurul prevăzut cu mâner - și, cocoţată cu fundul pe margine - căci nu aveam pervaz, îmi gustam lumea și cafeaua. Vedeam vârfurile copacilor, acoperișurile caselor, turlele bisericilor și cerul. În fiecare dimineaţă la ora 9 băteau clopotele. Tare și clar. Atât de clar că, de-aș fi avut curaj să mă întind afară, aș fi putut să apuc cu mâna fiecare dangăt, ca pe o frânghie. Ei, cred că la un moment dat trupul a luat-o înaintea gândului - sau o fi fost cutremur? Sau am alunecat? -, că m-am pomenit căzând în gol cu capul în jos. 


Cădeam și cădeam și cădeam și așteptam să îmi crească aripi. Dar... ce să vezi? În loc de aripi, mi-au crescut picioare. De fapt, nu mi-au crescut picioare, ci mi-au crescut picioarele. Cele vechi. Și nici măcar nu au crescut, ci s-au lungit. Mă agăţasem cu tălpile de pervaz și, trase de greutatea trupului în cădere, picioarele mi s-au lungit și s-au lungit, s-au tot lungit până au ajuns ca două fire de păianjen. Atunci m-am oprit. La trei metri deasupra solului. În linia copacilor. Exact la intersecţia gândurilor. 


Era limpede că sus nu mai aveam cum să urc, dar nici mai jos nu puteam să cobor. Mă dureau oasele, inclusiv cele două fire de păianjen ce-mi fuseseră cândva picioare, și din tălpi începuseră să-mi crească rădăcini - dar asta s-ar putea să fie doar o impresie. Atârnam ca un înger căzut. Dimineaţa mă ploua cu rouă și soarele-mi urca la picioare. Era liniște. O liniște ce mă dezbrăca, mă pieptăna, mă spăla. Apoi orașul începea să se anime și oamenii treceau pe deasupra capului meu, ca norii. Învăţasem să le citesc gândurile și firile, privindu-le-n creștet ca-ntr- o farfurie de ciorbă: acesta e aducător de furtună, acesta de vreme bună, acesta-i un nor-decor, în asta se-adună ploi roditoare, în ăsta fulgere, în celălalt dor... Dar subiectul acesta n-am să-l dezvolt, căci s-ar putea ca dumneavoastră, doamnă, sau dumneavoastră, domnule, să-mi fi trecut pe deasupra și n-aș vrea să vă simţiţi stânjeniţi. 


Așa-mi trecea ziua, despletind firi și împletind gânduri. Noaptea, era o pacoste! N-am văzut făpturi mai flămânde ca stelele. Îmi gâdilau tălpile, silindu-mă să le hrănesc cu firimiturile mele de zi. Ori mie mi-era atât de somn! Noroc că, la un moment dat, o stea bătrână, pasionată de tricotaje, mi-a împletit niște șosete de lună și am putut să dorm. 


Habar nu am cât am trăit astfel. Ar putea fi luni, ar putea fi ani. Până-ntr-o zi, când mi s-a făcut frig și a început să mă doară capul. Deasupra mea treceau oameni-nor cu miile, dar rareori își cobora vreunul privirea mai sus de înălţimea ochilor. Totuși, când răbdarea îmi era răsplătită cu o privire, zâmbeam larg și insistent, cu gura, cu ochii, cu firele de păr, cu creștetul, cu mâinile, cu bătăile inimii. În zadar. Privirea le fugea mai departe și dispăreau. Apoi urma o nouă așteptare și o nouă plecare. Și încă una. Și încă zeci.


Am înţeles cu greu că, în felul în careatârnam, nimeni n-avea cum să mă vadă, din pricina copacilor și-a firelor de gând. Ar fi existat un loc, unul singur, în care aș fi fost vizibilă: exact deasupra mea, în prelungirea mea. Dar șansele ca un om-nor să ajungă acolo, să-și coboare privirea exact în acel punct și să aibă vedere ageră, să mă zărească așa cum așteptam - măruntă ca o scânteie, pierdută ca o părere și singură cuc - erau aproape nule. 


Atunci mi-am strâns turnul în braţe. Nu să-l iubesc, ci să-l sfărâm. Să mă eliberez. Dar degetele mi s-au înfipt în zid ca în pământ afânat și trupul mi s-a transformat în plantă. Eram o iederă cu cap de om și șosete de lună. Am început să plâng cu ochi și frunze, iar oamenii-nor și-au desfăcut umbrelele. Plouam deasupra unui cer cârpit cu petice mișcătoare... era toamnă.


Ei bine, ca să nu vă prindă toamna cu susul în jos, atârnaţi de vacanţă, cu ochii în visele celorlalţi, scuturaţi-vă bine de firimiturile verii, coborâţi cu picioarele pe pământ și pironiţi-vă visele în ochii celorlalţi. Puteţi să vă păstraţi șosetele de lună. Și picioarele lungi. Și...

1. Aveţi nevoie de Michele by Heloise de V, un parfum bogat ca o călătorie, cald ca o zi de vară și elegant ca un apus. E parfumul perfect pentru tranziţie, deci nu ezitaţi să-l pulverizaţi când vi se face dor de vară.

2. Și Stella McCartney Pop Bluebell e o alegere inspirată. E un parfum luminos și totuși molatec, ca o ultimă zi de vacanţă.


Ah, da! Ar mai fi câteva lucruri mărunte și foarte lumești de care s-ar putea să aveţi nevoie, ca să vă scoată amorţeala din suflet și să vă aduceţi aminte că toamna nu e cădere (de frunze, de ploi, din vară), ci mai degrabă rod (care citit de-a-ndoaselea înseamnă dor, dar n-are a-face. Dacă-i cu rod, dor să fie!).

3. Sau puteţi încerca Indi, noul parfum al lui Katy Perry. E precum drumul spre Oz, numai că, în loc de cărămizi galbene, e pavat cu flori.




4. Pentru cei ce se încăpăţânează în melancolie, scoatem artileria grea: Michael Kors Sexy Ruby, un parfum plin de voluptate. Miroase a fructe zdrobite și petale de trandafiri.



5. Iar pentru domni, cerem puţin Respect, noul parfum semnat David Beckham. E proaspăt și luminos, curat ca un bisturiu. Îţi limpezește mintea și-ţi învigorează trupul, ca o plimbare prin pădure într-o zi luminoasă de toamnă.



6. Și-acum gata cu aromele, să trecem la imagine: în lumina toamnei, pe pleoape e bine să porţi culorile zilelor de august. De exemplu, fardul de pleoape strălucitor, în nuanţe de olive (precum câmpurile arse de soare) de la Make-up studio.



7. Pe buze, un zâmbet luminos și larg. Ca să fie cât mai clar, conturează-l cu un creion de buze discret, în nuanţe naturale: Maybelline New York Color Sensational.



8. Iar în plete, amintirea mării. Surf Spray de la Bumble and Bumble îţi așază părul așa cum numai briza mării o știe face. Înţelegeţi voi ce vreţi din asta.



9. Jur că produsul ăsta nu știu cum să-l leg de vară. Dar e nou apărut, e senzaţional și chiar merită încercat. E vorba de Clinique gel micelar pentru curăţare profundă. Eu îl ador.


Scris de Lioara Bradu

Fotografii: Getty Images





Comentarii

Mai multe

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

20 de ani de Șapte Seri, 20 de săptămâni cu super premii

ȘASE PANTOFI SPORT LANSAȚI SĂPTĂMÂNA ACEASTA

ȘASE PANTOFI SPORT LANSAȚI SĂPTĂMÂNA ACEASTA

MIHAI VIGARIU ȘI ANDREI DUDU AU TRECUT ÎMPREUNĂ LINIA DE FINISH LA KONA

MIHAI VIGARIU ȘI ANDREI DUDU AU TRECUT ÎMPREUNĂ LINIA DE FINISH LA KONA

TREI BICICLETE DE TRIATLON GATA PENTRU KONA

TREI BICICLETE DE TRIATLON GATA PENTRU KONA

Lumea lui Lari Giorgescu în anul Centenarului și la împlinirea a 20 de ani de Șapte Seri

Lumea lui Lari Giorgescu în anul Centenarului și la împlinirea a 20 de ani de Șapte Seri

Joburile viitorului în cadrul Angajatori de TOP Timișoara

Joburile viitorului în cadrul Angajatori de TOP Timișoara

Trends vs. Taste

Trends vs. Taste

I just grabbed a spoon...

I just grabbed a spoon...

Copiii și obiceiurile preluate din anturaj

Copiii și obiceiurile preluate din anturaj

Paulo Coelho - Hippie

Paulo Coelho - Hippie

Cele mai citite

Cu ce ne imbracam in functie de zilele saptamanii?!

Cu ce ne imbracam in functie de zilele saptamanii?!

Femeile celebre ale României

Femeile celebre ale României

Cum construim Echilibrul interior: atelier de dezvoltare personală

Cum construim Echilibrul interior: atelier de dezvoltare personală

17 produse cosmetice pentru un chip mai proaspăt şi mai frumos

17 produse cosmetice pentru un chip mai proaspăt şi mai frumos

Spărgătorii de timp

Spărgătorii de timp