3 autori români de citit în luna februarie

Aparițiile relativ recente de pe piața românească a cărții propun cititorilor autori cu formule narative dintre cele mai variate. Să răsfoim astăzi romanele a trei autori români - pe unii poate îi cunoașteți deja și îi apreciați, pe alții, poate nu, dar suntem convinși că sunteți doritori să-i descoperiți. Iată 3 cărți de autori români de citit în această lună. 

Cu un stil fluid, care combină ironia dusă până la sarcasm a personajului-narator cu observația atentă a realității vremurilor pe care le trăim, a locurilor comune ale mentalităților noastre, spaime, visuri împlinite sau nu, eșecuri și mici trădări, "Extraconjugal", roman al lui Mihai Radu este o carte numai bună de citit în luna februarie - asta dacă am ratat-o în anul care tocmai s-a încheiat. 

Robert Nicula, personajul-narator din "Extraconjugal", nu este un tip ieșit din comun. Chiar, dimpotrivă. În aceasta constă de altfel și forța personajului, în capacitatea de a sintetiza în propriul destin cele mai importante teme de gândire, întâmplări, pierderi și regăsiri din viețile multor oameni. "Extraconjugal" este un roman cu care cititorii vor rezona nu numai datorită poveștii, ci și a modului în care autorul o spune. Toate acestea în ciuda faptului că romanul debutează cu o frază "tare", asupra căreia ne vom opri cu uimire, oarecum contrariați: "Ieri am aflat că mama are o boală cu transmitere sexuală." 

Întoarcerea în orașul natal pentru sărbătorile Paștilor este pentru protagonist și prilejul unei întoarceri în trecut. Unul dintre atuurile cărții este stilul în care e scrisă. Pasajele analitice împletite în poveste conțin reflecții spuse pe un ton atât de natural, ironic și pertinent încât cititorul nici nu va realiza cum ajunge la finalul cărții.

O carte care propune un experiment literar interesant, a cărei poveste dulce-amară este învăluită în lirism și nostalgie atât de contaminante pentru cititor este "Aleea zorilor" de Andrei Crăciun. Chiar de la autor aflăm că "Aleea Zorilor” este „o carte care s-a născut dintr-o singură respirație, ceva mai îndelungată. O carte chemată să umple timpul dintre două bătăi ale inimii. Aleea Zorilor a fost prima mea adresă. La orice primă adresă găsești, desigur, un univers magic. Toată viața am căutat să nu-l pierd. Am umblat tot pământul purtând Aleea Zorilor în bagajul de inimă. Acolo (care a devenit, în trecerea timpului, atunci) mă întorc întotdeauna când vreau să fiu fericit. Aleea Zorilor este povestea inocenței de dinainte să ni se întâmple viața.” 

Această "singură respirație, ceva mai îndelungată" din care s-a născut romanul este și ceea ce îi conferă stilul aparte. Andrei Crăciun poartă cititorii pe firul memoriei afective, în urmă, pentru a redescoperi locurile magice (sau mitice?) ale copilăriei, spațiul în care se mișcă personaje atât de variate și colorate, proiecții uriașe, pline de semnificații aparte pe ecranul îndepărtat al amintirii copilăriei, figuri dispărute, care au populat un ghetou industrial, un mic univers ajuns la crepuscul în momentul când naratorul îl revizitează, la vârsta de 33 de ani. 

"Aleea zorilor" este nu numai o carte interesantă prin stilul ei (o singură frază de la început până la sfârșit), ci și un microroman de atmosferă, o evocare plină de emoție, cu ecouri în mod cert în memoria afectivă a fiecăruia dintre noi.

O altă carte de citit în luna februarie, cu plăcere, suntem convinși, este volumul de proză scurtă (pe care, la fel de bine, am putea să-l considerăm roman) "Pereți subțiri" de Ana Maria Sandu. Cele 17 povestiri care alcătuiesc volumul sunt povești despre "toate cele ale vieții" locatarilor unui bloc cu patru etaje - un mic univers care condensează în el istorii de dragoste sau de moarte, conflicte, visuri și confesiuni. Cele 15 familii care locuiesc în bloc formează o mică, dar complexă lume surprinsă în cele mai mici detalii de autoare. 

Personajele circulă prin același spațiu, viețile lor se intersectează, iar intimitatea, prin pereții subțiri ai blocului din strada Armașului este ceva mai mult de dorit. Însă lumea creată de Ana Maria Sandu nu este una caricaturală. Ceea ce deschide perspective mai largi decât spațiul strâmt în care trăiesc cu toții este observația atentă a lumii interioare a fiecăruia dintre cei prezentați. 

"Pereți subțiri” este o carte pe care o vom aprecia și pentru stilul autoarei - fraze pline de nerv, fără lungimi de prisos, cu un lirism bine camuflat în spatele ritmului alert.