Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”

Facebook: www.facebook.com/OperetaIonDacian

Istoria operetei din România a început cu mult timp înainte de instituţionalizarea acestui gen muzical în România. În anii 1830, în principalele centre culturale din ţară, viaţa artistică era dominată de vodevil (formă a teatrului muzical). Lucrarea lui Ciprian Porumbescu, „Crai Nou” (1882), considerată prima operetă românească, s-a numărat printre preferatele iubitorilor de muzică. După unii muzicologi, momentul naşterii operetei româneşti este considerat a fi anul 1848, când lucrarea „Baba Hârca”, de Alexandru Flechtenmacher, un vodevil cu o latură muzicală neobişnuit de dezvoltată, s-a bucurat de mare succes.

În 1950 se înființează Teatrul de Stat de Operetă, Ion Dacian fiind angajat ca prim-solist al teatrului. Acesta fost directorul teatrului timp de un deceniu din 1961 până în septembrie 1971. Se stinge din viață la 8 decembrie 1981.

În 1990, Teatrul de Operetă a fost redenumit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”. În anul 2000, prin hotărârea guvernului, numele a fost schimbat în Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” București.

Din noiembrie 2016 Teatrul de Operetă devine Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Noua sală de spectacole a Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”

În anul 2011, Teatrul Național a intrat într-un proces de reabilitare, ceea ce a determinat desfășurarea temporară a activității Operetei în cadrul unui amplu turneu național, în principalele orașe din țară. În paralel, pentru că o mutare urgentă a activității teatrului era necesară, a început construirea primului sediu dedicat exclusiv Teatrului de Operetă și Musical, care este, în același timp, și prima clădire pentru spectacole cu profil muzical construită în România după 1989.

Clădirea este una modernă, conceptul propus încadrând acest spațiu atât în situl construit al zonei, cât și în trendul arhitecturii contemporane practicate în Europa, și cuprinde mai multe spații dedicate desfășurării activităților artistice:

⦁ sala spectacol, cu o capacitate de 550 locuri
⦁ scena
⦁ sala pentru repetiții cor și balet
⦁ zona pentru repetiții orchestră
⦁ fosa pentru orchestră
⦁ foaier, cu o capacitate de 100-150 locuri

La acestea, se adaugă spații auxiliare precum: cabine individuale de repetiții pentru muzicieni, depozite costume, cizmărie, croitorie, depozit de partituri muzicale, mai multe spații pentru deservirea publicului și anexe.