Volumul Râul de sticlă, apărut de curând la Humanitas, în colecţia „Cartea de pe noptieră“, în traducerea Marianei Mangiulea, a obţinut în 2005 Premiul Vick pentru cel mai bun roman bulgar, precum şi Premiul cititorilor. Tradus în engleză, germană, polonă, rusă, sârbă şi slovacă, a fost ecranizat în 2010 de regizorul Stanimir Trifonov.

Un sat pierdut între Balcani şi Dunăre devine locul de întâlnire dintre un scriitor fascinat de antichităţi şi enigme ale istoriei, o tânără medievistă din Franţa şi nişte restauratori chemaţi de preotul local să refacă frescele bisericii. În căldura toridă a două zile şi două nopţi de vară, printre fantomele trecutului şi prezentului, se vor topi pasiuni, reflecţii, iluzii, căutări şi secrete. Râul de sticlă, în care ne cufundăm cu toţii, este viaţa însăşi.

Prozatorul şi dramaturgul bulgar Emil Andreev s-a născut la 1 septembrie 1956 în localitatea dunăreană Lom, nu departe de Vidin. După absolvirea Facultăţii de Filologie din Veliko Târnovo, specialitatea bulgară-engleză, a lucrat ca profesor, jurnalist, editor TV, traducător. S-a remarcat încă din 1996, cu ciclul Povestiri din Lom. Volumelor de proză scurtă Un Secession târziu (1998) şi Insula beţivilor (1999) li s-au adăugat piesele de teatru Să ucizi un prim-ministru (2002), Căutătorii de comori (2003), Bebeluşul (2004), Barca magică a dlui J. (2007).  În 2004 publică romanul Râul de sticlă. A urmat Blestemul broaştei (2006), distins cu Premiul Helicon. În martie 2010 i-a apărut romanul Luca cel nebun.  În ultimii cinci ani s-a dedicat în întregime scrisului, alternând lungi şederi în casa dintr-un sătuc pierdut la sud de Balcani (a şi fost poreclit „Călugărul“) cu scurte treceri prin capitală. În prezent lucrează la un nou roman, Lapte şi sânge.