În ultimii 2 doi ani Centrul Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB) şi-a continuat activitatea sub ameninţarea de a pierde spaţiul în care activează. Ne-am spus însă autoironic “Băi, efemerule!” şi am continuat proiectele de care v-aţi bucurat. Am teoretizat, de multe ori am deranjat, am performat şi n-am dansat cum şi cât v-aţi fi aşteptat. Am adus însă în faţa dumneavoastră spectacole şi discursuri noi, neaşezate încă în tradiţia practicilor artistice şi a receptării de la noi. Ne-am jucat prea mult uneori şi poate ne-am desprins de aşteptările multora dintre dumneavoastră. Ne-a fost necesar însă acest spaţiu-laborator, care să nu pună asupra artiştilor presiunea reuşitei cu orice preţ. V-am enervat, poate, şi v-am produs frustrări sau v-am făcut să reflectaţi alături de noi. Uneori însă v-aţi bucurat şi ne-aţi apreciat. Ne-aţi fost parteneri de dialog şi ne-aţi urmat în aventurile pe care vi le-am propus.     

În 2011 inevitabilul se petrece însă. Teatrul Naţional Bucureşti intră în şantier pentru a avea o nouă faţă. Cu şase săli de spectacole! Dansul contemporan pierde unica sală şi rămâne în starea de şantier din care n-a ieşit niciodată. I se consolidează numai provizoratul şi precaritatea de care se bucură, în acord cu atenţia care i se oferă. Nimic nou.

Luna februarie este ultima în care CNDB activează în spaţiul actual din clădirea TNB. Urmează să ne pierdem în spaţiul mai mare al capitalei, într-o aventură cu multe necunoscute.

Până atunci vă invităm să fiţi alături de noi!

Comentarii