Paul Auster (n. 1947) este un celebru autor american. Titluri precum Trilogia New York-ului, Palatul lunii, Leviathan, Mr. Vertigo ori Nebunii in Brooklyn sunt binecunoscute. In 2010 a aparut la Editura Univers ultimul sau roman, Invizibil (traducere de Cristiana Visan), la doar un an dupa publicarea acestuia in SUA.
Auster e un maestru al postmodernismului, un adevarat virtuoz, fara-ndoiala, doar ca Invizibil pare doar cartea unui foarte bun meserias. Cunoaste trucurile, stapaneste limba. Romanul, incitant, se citeste foarte usor. Actiunea cartii, spusa prin vocea a trei personaje, se intinde pe o perioada de patru decenii, din 1967 pana in 2007. Un manuscris, o relatie incestuoasa, o crima, un individ misterios si demonic…, iata cateva dintre carligele pe care Auster le arunca spre noi (si-n care, recunosc, reuseste sa ne prinda). Cert e ca mori de curiozitate pana la ultima pagina, pana la ultima fraza, pana la ultimul cuvant, iar asta arata inca o data, daca mai era nevoie, ca avem de-a face cu un mare scriitor. Totusi, lipseste acel ceva care transforma o scriere intr-o opera de arta. Nu exista poezie, scriitura este corecta, dar nu impresioneaza. Ai mereu senzatia ca Auster noteaza fara sa faca niciun fel de efort artistic. Invizibil pare forma bruta a unui adevarat roman. Personal, captivat de actiunea cvasi-politista a cartii, am ignorat, pe cat mi-a stat in putinta, chestiunea estetica. Impunandu-mi acest filtru de lectura, am reusit sa ma bucur cu adevarat de poveste. Cu siguranta, Invizibil e un roman care merita sa fie citit. E, totusi, un produs (altadata as fi spus: „o opera”) de Paul Auster.
 

Comentarii