Pentru prima oară în România, la invitația Ambasadei Franței și a Institutului Francez din București, Carole Bouquet va susține o lectură din Antonin Artaud la Teatrul Odeon, pe 11 și 12 februarie, la ora 19. « Scrisori către Genica » este un moment unic și intim de contopire a miturilor: vocea uneia dintre cele mai mari actrițe franceze întâlnește nebunia unui personaj cheie al culturii secolului XX, viziunea lui tulburătoare asupra teatrului și iubirea nestăvilită pentru o actriță pariziană a anilor 20, Genica Atanasiu, născută la București.

La o lectură, suntem un pic mai protejați decât la teatru. Trebuie să transmitem, dar suntem purtați de public și de personalul tehnic. Cum aici este vorba însă de scrisori, intru mai mult în intimitatea celui care scrie.
Carole Bouquet

Geniu pentru unii, nebun pentru alții, Antonin Artaud a fost poet, dramaturg, regizor de teatru, actor și artist plastic, dar mai ales un artist ieșit din comun. Membru al mișcării suprarealiste până în 1926 când este exclus de aceștia, urmărit în permanență de propria nebunie, poezia și teatrul lui Artaud reflectă mereu această stare la limita rațiunii, accentuată de practicile toxicomane. Ce ne rămâne astăzi de la Artaud este o operă unică și tulburătoare, înscrisă c-un scrâșnet în absurdul vieții și care a marcat dramaturgia modernă. Printre operele sale cele mai importante se numără Manifestul teatrului cruzimii (1932) și Teatrul și dublul său (1938)

Am asistat într-o seară, pe 14 august, la un minunat răsărit de lună, foarte japonez, peste mare, cu pini foarte negri ca-n Japonia, și o lună mare, tristă și blândă, puțin suferindă, galbenă, murdară ; calmul apelor obscure și această floare de lumină bolnavă și tomnatică, care crescuse din ape.
Antonin Artaud într-o scrisoare către Genica

Genica Atanasiu (Ioana Athanasiu sau Eugenia Tănase) este o actriță de origine română de care Antonin Artaud, pe atunci tânăr actor, se îndrăgostește nebunește. Suntem în 1921 și cei doi sunt colegi în trupa de teatru“L’Atelier”, a lui Charles Dullin.  În fiecare zi în care nu sunt împreună, Artaud îi trimite poezii și scrisori pasionate :  « am găsit dragostea perfectă, celestă, pe care o visasem». În 1927, Genica joacă în piesa « La Coquille et le Clergyman », după un scenariu de Antonin Artaud. În lunile care urmează, după 5 ani de pasiune, cei doi se despart. Genica a fost fără îndoială cea mai mare iubire a lui Artaud, iar scrisorile pe care i le adresează reprezintă una dintre cele mai frumoase corespondențe amoroase pe care ne-a fost dat s-o citim (Thierry Galibert).

Am o tandrețe infinită pentru acest om, gândirea lui mă interesează. O găsesc utilă, clarvăzătoare și generoasă. Pretinsa lui nebunie i-a marcat toată opera.
Carole Bouquet despre Antonin Artaud

Carole Bouquet este una dintre cele mai mari frumuseți a cinematografiei franceze. Puțini știu despre ea că termină liceul la 15 ani, ca să se înscrie apoi în paralel la Sorbona și la Conservator. Nu are decât 17 ani când Luis Buñuel o transformă în Acest obscur obiect al dorinței, film superb și derutant, care o lansează pe tânăra actriță a cărei frumusețe primește deja ofrande. După un rol de femeie austeră, chiar Moartea, în Buffet froid al lui Bertrand Blier, profilul de frumusețe rece și inaccesibilă o va urmări tot restul carierei. Tot atunci îl întâlnește pe actorul Gérard Depardieu, care îi va marca viața profesională și personală. Rolul de James Bond Girl din 1981 alături de Roger Moore o propulsează pe scena internațională.

Devine egeria Chanel și o voce mereu combativă a unei asociații de ajutorare a copiilor  maltratați, La Voix de l'Enfant. Urmează o carieră perfectă, punctată de povești de dragoste glamour, printre care cea cu Gérard Depardieu.  În onoarea originilor sale italiene și a epicurismului, decorează restaurantul de la Paris al lui Depardieu, "La Fontaine Gaillon" și devine proprietara podgoriei "Passito" din Sicilia. Actriță de mare talent, femeie de afaceri, Carole Bouquet are un stil inimitabil și o clasă à toute épreuve, în 2010 nu a ezitat să se alăture protestului de stradă a celor fără domiciliu de pe Rue de la Banque din Paris.

Deși le-am citit de zeci de ori, scrisorile mă bulversează și mă fac să plâng în continuare. Modul în care vede jocul actoricesc este sclipitor, descrie ce va fi ani mai târziu metoda unui Peter Brook ; este minunat. Aș vrea ca publicul să se emoționeze de adevărul prezent în aceste texte, ca la toți poeții vizionari. Independent de portretul lui Artaud, care vorbește la fel de bine despre teatrul epocii sale, de boala sa sau de vise, evocă și dragostea. Iar când vorbește de dragoste, seamănă cu noi toți…

Carole Bouquet

Comentarii