Locul e perfect situat, pe langa Foisorul de Foc Pe langa locatia nimerita, Putin din tot e si inspirat decorat, cu franturi de lume. In paranteza fie spus, totul asta la care se refera numele locului este strict mediteraneean, pentru ca un tur al restaurantului te poarta doar prin Franta, Italia si Grecia. Am identificat un petit cafe ca si cele din Montmartre, cu masute si tabac noir. Mai lipseau doar fetele coquine, dar, in schimb, era o aroma de cafea Beatrice Dalle au debut. Mai faci doi pasi si te trezesti intr-un coltisor de Venetia, cu ... Citeste in continuare un perete acoperit de ditamai aranjamentul cu masti originale de la carnivale din 1920, iar langa o masa sta proptit, in mijlocul salii, un felinar ca si cele de pe Riva degli Schiavoni. Parca-ti si vine sa te uiti peste umar, doar-doar oi zari Puntea Suspinelor.
Noi ne-am indreptat spre Elada, pentru ca e imposibil sa rezisti hrubei cu aer de taverna, unde peretii sunt ornati cu butoaie de uzo, iar la intrare se gaseste o ditamai vita de vie de care atarna niste ciorchini ce cred ca l-ar fi ispitit si pe Dionissos. In "taverna" e o atmosfera foarte vesela, asa cum gasesti in adevarata Grecie.
Toate aceste fragmente de viata si civilizatie sunt, ce-i drept, cat se poate de amestecate intr-un loc destul de mititel, dar, dupa cum spunea un intelept, exista unitate in diversitate. Rezultatul e foarte armonios, deloc disonant sau deranjant. Muzica e si ea cat se poate de "eclectica" - asta ca sa folosesc un termen la moda care, din cate stiu eu, tot melanj sau chiar amalgam desemneaza. Dar pe mine m-a relaxat sa ascult si Bocelli, si fado, si Bob Dylan si Leonard Cohen. E intr-adevar un local al carui nume a fost ales judicios. Este, desi comparatia poate parea deplasata, in spiritul Las Vegas, unde, intr-o fasie de spatiu, au adunat toate civilizatiile si toate epocile, de la faraoni la gondolieri.
Fiind vorba de un restaurant mediteraneean, atmosfera este, evident, foarte calda, incepand de la lumina blanda la chelnerita surazatoare al carei nume, din cate am citit pe tricou, e Georgiana. Care ne-a adus, pentru inceput, o farfurie cu taramosalata - adica, pe limba noastra, salata de icre. Adevarul e ca nimeni nu se pricepe mai bine ca grecii sa faca o salata adevarata de icre - cremoasa, bine frecata cu ulei de masline si cu cine stie ce alte mirodenii de iese atat de gustoasa incat nu te mai poti opri din mancat. Dar vedeta antreurilor a fost branza feta, asa cum nu se gaseste prin Bucuresti. Scoatem din calcul branza din cutiutele de pe rafturile supermarketurilor. Pentru ca, dupa cum am descoperit la Putin din tot, e din cu totul alt film. Adevarata branza feta e mult mai putin sarata si mult mai cremoasa. Iar daca la minunea asta adaugi si mult ulei de masline si oregano, sigur iti vine sa te sui in primul avion spre Grecia si sa nu te mai intorci. Pe langa filosofie, o alta mare realizare a grecilor e branza cu ulei de masline. Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul, cand mananc o bucatica de feta bine intinsa in ulei de masline, imediat ma gandesc la marea albastra, la livezile de maslini, la casutele orbitor de albe si la stradutele cu colb fin. Dar si la Bucuresti exista colb din belsug - tone si tone, asa ca n-ar mai trebui sa ma las coplesit de nostalgie.
Mai bine sa fac ceva constructiv - adica sa mananc.

Ascunde detaliile