Uneori ma port cu ea de parca ar fi o bijuterie rara si de mare valoare, alteori de parca as avea in maini un bibelou de portelan in pericol sa se sparga. Ma bucur in fiecare clipa ca o am langa mine, dar ma tem mereu de momentul in care nu va mai fi in viata mea. Vad atatea animale amarate si intotdeauna mi se pune un nod in gat, doar gandindu-ma cum ar fi sa fie Zara in locul lor... Ea insa e o pisica fericita, ingrijita, habar nu are ce inseamna o viata grea, cu pericole la tot pasul.

Pe Zara o am de cand s-a nascut, acum 6 ani. A ramas intamplator in viata mea, pentru ca era cea mai frumoasa dintre toti cei cinci pui si de aceea am ales sa o dau ultima spre adoptie (veneau pretendentii sa isi aleaga o pisica, pe ea insa o ascundeam la vecini, sa nu o vada nimeni). Chiar si numele i s-a tras datorita frumusetii, de la "Zaraza". Dupa cateva luni nici macar nu mi-am pus problema sa o mai dau in adoptie, mi se parea normal sa ramana cu noi si cu mama ei, Gia.

in primii ani a fost o domnisoara distanta, fitoasa si cu nasul pe sus, rareori cu chef sa stea cu noi la mangaiat. Se multumea sa stea si sa se joace cu maica-sa, dar tot de la ea a invatat ca e bine sa ne bage si pe noi in seama, din cand in cand. in timp s-a mai domolit si s-a apropiat incet de noi, pastrandu-si la inceput rezerve, ca orice pisica respectabila.

E uimitor cum inveti sa comunici cu un animal... cum daca esti atent, intelegi tot ce iti spune. imi dau seama din mieunatul ei daca ii este sete, daca vrea sa imi transmita ca are chef de joaca sau daca nu se simte prea bine. Uneori imi miauna ca nu ii place mancarea, alteori ca vrea sa ii dau la o parte patura sa se ascunda. La randul ei, intelege tot ce ii spun, uneori nu e de acord si ne certam, ea imi raspunde cu un miorlait nervos si pe tonuri ascutite, eu o pacalesc cu vorbe dulci...

Asa a fost Zara mea animal de casa, pisica alintata si tinuta departe de lume.

Dar pentru ca i-am adus noroc in viata :), acum a ajuns vedeta cu portofoliu si imi apare obsesiv in fata ochilor in fiecare statie de metrou, de autobuz, pe panouri uriase, oriunde m-as duce sa ma plimb. Zici ca e un facut sa dau mereu de ea. Cel mai distractiv e insa cand ma suna prietenii si imi spun ca au vazut-o pe Zara, pisica in lesa, ca au recunoscut-o imediat si ma felicita. Zic multumesc, da imi vine sa ii intreb pentru ce sunt felicitarile. Pentru ca am eu o pisica frumoasa? E meritul ei, dom'le, sa ii mieunati asta cand veniti in vizita.

Comentarii