De cand merg eu la concerte, am cedat speculei cu bilete doar de doua ori. O data cu gandul si o data cu fapta. N-am vandut, Doamne fereste, am cumparat. Ambele concerte au fost romanesti. La Iris Athenaeum, in '97, am intrat in voia unei colege, care se trezise ca vrea la concert chiar in ziua desfasurarii lui. Ea a cumparat un bilet cu de 3 ori pretul, - cred c-a fost pentru prima oara cand am auzit asa ceva la o trupa romaneasca si o buna parte din respectul meu pentru Iris se datoreaza acelei intamplari - eu am asteptat si am intrat in sala gratie colegilor care organizau. Parca mi-aduc aminte ca a fost fabulos sau poate asa mi s-a parut, din cauza (datorita?) isteriei provocate de lipsa, pana in ultimele momente, a certitudinii ca voi ajunge in sala.

Cativa ani mai tarziu am reactionat la fel de nebuneste la un foarte mediatizat concert Phoenix, la Polivalenta. Initial nici nu aveam de gand sa merg, (banuiam eu ceva...) dar m-a cucerit valva media care se facea in jurul lui. Nemaipomenit, nemaivazut... si eu sa nu fiu acolo?

In fata Polivalentei, dam de un bisnitar. Biletul era 100.000 vechi, nu mai tin minte cat ne-a cerut pe el, parca 150. Dar si atunci cineva ne-a ferit sa cadem in pacat. Chiar fostul posesor al biletelor, aflat pe aproape:

- Pai cum, dom'le, mie mi-ai zis ca-ti trebuie pentru nevasta-ta si fiica-ta! Ia da-le inapoi si ia-ti banii! Apoi s-a intors catre noi si ni le-a vandut la pretul oficial.

Am fost foarte bucuroasa ca n-am platit mai mult atunci. Marea formatie si-a facut probele in timpul cantarii, iar organizatorul si-a batut joc de noi, a vandut atat de mult sau a facut greseli atat de mari in distribuirea invitatiilor, incat in sala nu se mai putea sta. Abia am reusit sa ne gasim niste locuri pe scari.

N-am mai avut de-a face cu fenomenul pana acum, cu ocazia mult asteptatului turneu AC/DC, a caror revenire, dupa 9 ani, creeaza isterie in masa printre vanzatorii si cumparatorii de bilete. Biletele concertelor din Marea Britanie s-au vandut in "nano seconds", cum mi-a spus amarat un prieten englez, iar site-urile care vindeau bilete in Praga si Budapesta s-au deschis, afisand cateva ore mai tarziu anuntul "sold out". M-am gandit ca e imposibil ca biletele sa fi fost cumparate atat de repede de spectatori si ca ele au ajuns la agentii care le vor re-vinde cu un profit serios. Si iata ca, rapid, pretul unui bilet la concertul din Dublin a ajuns la 700 de euro, cand el oficial e de doar 65. Specula, aceasta floare urata, se naste in urma cererii imense de bilete, dar si a lipsei de interes a celor care vand la prima mana. S-ar putea ca in urma acestor false vanzari sa avem de-a face cu stadioane modest populate de spectatori, in vreme ce speculantii se vor agita pe afara cu sute de bilete. Sau s-ar putea sa ma insel. Oricum, zodia mea norocoasa m-a ajutat sa pot cumpara un bilet la pretul oficial, la concertul din 23 martie de la Budapesta. As fi dat de 10 ori mai mult pe el? Sunt sigura ca nu.

Comentarii