Nu-mi prea vine sa scriu despre intalnirea secreta la care am participat duminica seara, cand intunericul cobora incet peste orasul meu, secatuit de atata zgomot de masini si uratit de prea multa larma a lumii urbane. Intr-un spatiu putin potrivit pentru asa o adunare linistita, (un stadion!) ne-am intalnit cu un vrajitor. El a aparut ca prin miracol la vreo 5 minute dupa ora anuntata, cand oamenii, prost invatati cu intarzierile anterioare, inca nu-si gasisera locul si nu se pregatisera foarte bine pentru intamplarea ce avea sa inceapa. A aparut pe nesimtite si a inceput sa-si faca vraja pe un ton grav si atat de limpede si calm, incat am avut senzatia ca am inghetat cu totii in pozitiile (Various Positions) in care ne-a surprins "Dance Me To The End Of Love". Leonard Cohen si-a inceput numarul de magie cu una dintre cele mai puternice vraji ale sale, o piesa care a traversat o lume si inapoi, lasand-o pe toata in visare. Au urmat inca 2 ore si jumatate de magic, intrerupte de o foarte bine venita pauza, pentru cei care doreau sa-si poata odihni picioarele miscandu-le, pentru cei care au simtit nevoia sa scoata un cuvant si nu puteau, pentru cei care n-au produs nici un zgomot, desi traiesc intr-o lume creata de zgomote.

Leonard Cohen a fost insotit in calatoria spre fiecare dintre noi de un ansamblu de muzicieni exceptionali. Un senior de sorginte hispanica, cu mandolina nervoasa, un trompetist amintind de vremea in care jazz-ul domina America si doua voci de inger, desi feminine, au incadrat minunat vocea bas, voalata de fumul fosatelor excese, a lui Cohen. Spectacolul a reusit sa ma uimeasca si cu un sunet fin, limpede, clar si de un bun gust cum nu credeam ca s-ar putea obtine intr-un loc deschis. Dar iata ca s-a putut.

Vraja lui Cohen ne-a patruns cu fermitate de-a lungul unui recital care a continut cam tot ceea ce-si putea dori un spectator mediu pregatit in muzica artistului. De la "The Future" pana la "Suzanne", de la "Tower Of Song" pana la "So Long Marianne", de la "In My Secret Life" pana la "Bird On Wire", "Hallelujah" si "Closing Time", concertul a traversat toata opera sa tarziu apreciata.

Am doua mici regrete: ca acest concert nu a putut avea parte de o sala si ca nu cred ca se gaseste inca o culegere cu cantecele lui Leonard Cohen reorchestrate in felul pe care l-am auzit duminica seara. Dar poate ca mai este timp pentru amandoua.

Comentarii