Dennis, absolvent al Institutului de Proiectii Astrale Shirley MacLine, se intoarce in timp exact in momentul in care a inceput relatia cu Lisa pentru a o convinge sa se poarte urit ca sa nu mai piarda anii petrecuti impreuna. Lisa se trezeste cu el in camera si-i asculta, nedumerita si speriata, pledoaria pentru sfirsitul dinaintea inceputului. Fiecare atingere e un scurtcircuit. In "UNDO 90", la Teatrul LUNI de la Green Hours, regizorul Radu Apostol gaseste mecanismul senzorial care produce coliziunea dintre trecut si prezent. Lisa si Dennis se eloctrocuteaza ca doi magneti temporali care intra in fibrilatii temporare in clipa contactului. Spectacolul propune nu doar o decupare-salt  in relatie, o bucla intre ani, o re-locuire a unui timp in doi, dar si un decupaj muzical (sound design: Bogdan Burlacianu) prin interventii ale hit-urilor anilor 90 – Millie Vanilli. E recuperata astfel o intreaga atmosfera-rama in care relatia este un embrion cu link-uri intr-un viitor dublu apropriat. Pentru Lisa viitorul este in ceata, pentru Dennis este ceata pe care vrea s-o taie. Andreea Bibiri si Cosmin Selesi gasesc exact dozajul optim in raportarea duala la acest viitor alunecos. Usor abulica, cu ochelari si halat, Bibiri primeste viitorul stupefiata si surescitata. Se uita nervoasa la fotogramele care o reprezinta peste 19 ani, pentru ca, in final, sa-si inghita cu greu plinsul cind se gindeste ca ar putea sa nu traiasca ce-a trait. Selesi e la inceput, de fapt la 19 ani dupa intilnirea cu Lisa, hotarit s-o termine. La sfirsitul spectacolului, care e inceputul convietuirii, isi joaca excelent inocenta si nesiguranta. "UNDO 90" pune prezentul pe listele de asteptare. 

Comentarii