Unu. Cuvintul Borat e tabu in Kazahstan. Si nu prea are legatura nimic din ce a compus Sacha Baron Cohen pentru personajul sau cu aceasta tara, a noua ca marime din lume si prima ca suprafata de pamint.

Doi. Noi stim si ca satul lui Borat a fost filmat in Glod, linga Tirgoviste, sat tiganesc (pardon, rrom!) si ca si acestia l-au dat in judecata, fara success!

Trei. E ca-n regula din Fight Club, In Kazahstan nu se vorbeste despre Borat.

Punct. Deci nu l-am intilnit pe Borat la Astana, cea mai tinara capitala din lume, unde a fost mutat de la Alma Ata, pentru a zecea lui aniversare, festivalul EURASIA (a nu se confunda cu cel intitulat identic, de la Istanbul). Eurasia este cel mai mare festival din Asia centrala, la care participa tarile din regiune, Uzbekistan, Kirghistan, Tajikistan. Sectiunea competitiva a continut 10 filme din tarile respective (din care am vazut sase), judecate de un juriu international, din care a facut parte si al nostru Nae Caranfil si care a dat premiul pentru cel mai bun film, unul kazahstanez despre un colectivist si calul sau din titlu, Farewell, Gulsary! /Adio Gulsary, de Ardak Amirkulov. Mie personal cel mai mult mi-a placut Songs from the Southern Seas / Cintec din marile de sud, scris si regizat de Marat Sarulu, o poveste despre toleranta si dragoste in prietenia dintre un cazac si un rus, distrusa de sosirea pe lume a copilului rusului, care seamana cu cazacul. O alegorie pentru citeva din problemele regiunii, cu tot cu flash-backuri istorice, filmari in stepa, munti si un baraj impresionant. Anul asta Kazahstanul a luat premiul Un Certain Regard la Cannes cu Tulpan (Laleaua, de Sergei Dvortsevoy), vazut acolo pe bucati intr-o proiectie cu probleme de subtitluri, dupa fastuoasa ceremonie de deschidere cu un covor rosu interminabil, cu staruri locale, ruse si internationale (Richard Dreyfuss, Cary-Hiroyuki Tagawa, producatorul Nasului, Fred Roos, producatorul lui Kusturica si Tulpan, Hans Baumgarten, Jeremy Irons, seful juriului, producatorul Michael Fitzgerald), intr-o piramida uluitoare, Palatul pacii si concordiei. Nici nu stiu ce sa povestesc in acest spatiu, despre filme, festival sau Astana, mai multe detalii am postat din timpul festivalului pe blogul meu, aldmovieland.blogspot.com.

La inchidere a venit Isabelle Adjani, receptiile au avut loc in palate (gen Sultanat Serai), iar Astana a fost cel mai bine descris intr-un articol american pe care l-am citit, "un Las Vegas construit de Albert Speer"(n.n.-arhitectul lui Hitler). Parerea mea e ca seamana mai mult cu Dubaiul, dar este si a doua cea mai friguroasa capitala a lumii, dupa Ulan Bator. Am simtit putin vintul stepei, dar n-am vazut yurte ci zgirie-nori si masini 4 x 4. Astana e un oras colonizat, inceput ca lagar de deportare stalinist (gulag), acum are 700.000 de locuitori si e in continua constructie (PIB-ul kazahstezilor s-a dublat in 2008, sunt locul doi la export de uraniu si locul 11 mondial la gaz si petrol. In aceste conditii cred ca viitorul productiei de film (chiar si cea internationale) e asigurat. Termenul "Kazac" deriva dintr-un vechi cuvint turcesc care inseamna "spirit liber". Drujba (adica prietenie pa rusky) !

Comentarii