"Katalin Varga" e un film interesant - un regizor si scenarist britanic stabilit la Budapesta (Peter Strickland) lucreaza cu actori de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj o poveste atemporala si nelocalizata, filmata in Romania. Ca si datele care-l compun, filmul este un hibrid - un mix intre o poveste cu rezonante mitice si o urmarire politista, cu putine elemente care il apropie de prezent si mult mai multe care il lasa suspendat in timp. Pentru Strickland, razbunarea ca gest arhetipal devine teritoriu fertil - Katalin este alungata de sot cand afla ca fiul de 11 ani nu e al lui, ci e rodul unui viol si hotaraste sa se razbune pe faptasi. Dar razbunarea la randul ei devine pretextul pentru un drum interesant in care natura in forme splendide si sunete intense amplifica starile de constiinta ale personajului. Exista in film o stranietate senzoriala, iar in interpretarea senina si deopotriva intensa a Hildei Peter ceva care vorbeste despre ratacire. Daca asta e pariul filmului, atunci e unul castigat. Daca e ceva care nu "tine", atunci e dorinta regizorului de a pastra caracterul prea general al povestii - de unde vin aceste credinte care genereaza povestea? Care e contextul mitico-religios in care se aplica legea talionului cu atata sfintenie? E, totusi, nevoie sa intelegem de ce Katalin are telefon mobil, dar merge cu caruta. Pana la urma, o poveste nu devine universala prin suprimarea detaliilor care o creeaza, ci prin sublimarea lor. 

Comentarii